vineri, 28 august 2009

pulpa de nuca

Acum ceva timp m-am intors de la mare si am vrut sa postez.Din pacate alte chestiuni au intervenit asa ca postez cu intarziere,mii de scuze celor 2-3 cititori!


In primul rand as vrea sa va spun ca nu mi-a lipsit DELOC Bucurestiul.Am venit de la mare si cum am coborat din tren am inceput sa aud "BAAA..uite ce par are aia","BAAA uite ce blugi are aia" si tot felul de asemenea observatii pline de inteligenta fara de care seara mea nu ar fi fost completa.Evident ca dupa ce am asteptat 45 de minute un amarat de 79 pe la 10 jumate,o panica generala a izbit tot grupul "daca nu o sa mai vina niciun 79?!",iar asta ar fi fost foarte neplacut din cauza faptului ca nimeni nu mai avea un leu in buzunar,iar zona nu era tocmai primitoare. Cum pazeam noi mormanul de bagaje,caruia ii dadeau tarcoale niste indivizi DELOC dubiosi,la orizont a aparut o lumina.Avea o aura calda si primitoare,da! Era intr-adevar un 79. Am ajuns acasa..lala..nimic interesant..m-am culcat.

A doua zi am realizat de ce plang dupa mare.

Mergeam pe strada si-mi inundau sinusurile tot felul de mirosuri chimice,artificiale.Aveam blugii plini de praf si ma izbeau tot felul de sunete anarhice,produse fie de oameni,fie de masini.Cu toate ca mi-era greu sa respir aerul imbacsit am continuat sa merg pe trotuarul vizibil mult prea ingust pentru concentratia de picioare pe metru patrat.
Ooooook.Am traversat regulamentar,pe la trecerea de pietoni si m-a ratat la vreo 10 cm un DOBITOC care trecuse pe rosu.Evident ca mercedesul lui negru ii permitea sa treaca pe rosu si sa injure ca pietonii nu s-au dat la o parte cand a trecut el.Nimic iesit din comun.Apoi,evident o alta remarca la blugii mei "fata,fata..n-ai bani sa-ti cumperi blugi?".M-am intors si cu o nonsalanta izbitoare i-am raspuns individului ca "nu-mi permit Armani" si am plecat mai departe.Recunosc,cu o satisfactie debordanta ca urmatoarele 5 minute s-au lasat trase de par fara evenimente.La a doua intersectie niste bine-cunoscute babute comuniste isi molfaiau agitate covrigii.Ca o adepta adevarata a anarhismului m-am oprit la trecere asteptand culoarea verde a semaforului.Da,ati ghicit.Dupa ce m-au inconjurat au inceput sa-mi puna intrebari "Nu ti-e rusine cu parul ala in cap?","Esti de la nebuni? De ce ti-ai stricat fata cu belciuge,esti porc?".. Numaram secundele pana la impact si atunci culoarea verde a avut bunavointa sa se afiseze.Mai aveam 100 de metri pana in parc.Aveam sa reusesc?! 90..80...Da,inca putin...40..30..20...EVIDENT.In acea secunda cerul s-a intunecat, iar in fata mea un grup de vreo 10-12 (scuzati-ma,dar nu am cum sa-i numesc altfel) cocalari a aparut ca din neant. Stralucirea hainelor lor a avut un efect de-a dreptul orbitor si dureros pentru retinele mele.Nu-mi venea sa cred.."Atat de aproape si totusi atat de departe".Nu aveam cum sa ma intorc..trebuia sa merg inainte.TREBUIA SA LUPT! TREBUIA SA...ha! au trecut pe langa mine.Ironic dar da,am scapat nevatamata.
Mi-e dor de mirosul de mare si de nisipul de sub unghii.Mi-e dor de focul facut cu umbrelele din Stuf si de votca ieftina din magazinul de dupa Goblin.