Soarbe ciorba cât îi rece!

Intr-o seara de aprilie,pe cand filosofam pe messenger,un amic/coleg/tovaras s-a apucat sa-mi scrie niste fragmente..si ghiciti ce? mie mi-au placut,drept pentru care le voi posta,in ciuda rugamintilor lui infocate de A NU face chestia asta. Enjoy ..

"Si m-am urcat.M-a lovit o aroma moarta , seaca.Soarele nu avea loc sa intre in tramvai.Usile s-au inchis; ma departez de statie , sanctuarul meu temporar care acum adapostea doar soarele.In tramvai ma simteam timorat , constrans de oameni , efectiv limitat.In spate erau scene de razboi , oamenii se luptau pentru locuri .Cei varstici si plini de experienta castigau mereu.
Hmm.. aveam de mers doua statii.M-am prins repede de o bucata de bara care nu era acoperita de maini si m-am stabilit intr-un colt langa usa.Intrasem intr-o transa , ma gandeam la soarele pe care l-am parasit in statie.O frana brusca m-a trezit la realitate.Oamenii cadeau peste mine din toate partile. Trebuia sa ma feresc de oasele acoperite de un strat subtire de carne care ma atacau subit.
60 de infinituri pe minut , 60 de minute dintr-un infinit.Ma simteam ca la scoala , la o ora plictisitoare unde ceasurile obosite se miscau greu,prea greu.Am ajuns la prima statie , m-a uitat repede dupa soare , nu era nicaieri.Ma chinuiam sa vad statia prin oamenii care urcau si coborau ca niste valuri.Speram ca soarele a venit cu metroul sa ma astepte aici.S-a golit statia si in ea mai era doar vant.
Cand s-au inchis usile am simtit o tensiune in aer.Auzeam soapte in spate si in fata liniste.Am incercat sa vad ce se intampla, dar inaltimea nu mi-a permis.Confuz si dezorientat incepeam sa ma gandesc la ce se putea intampla.Imaginatia mea bogata a creat niste situatii foarte putin probabile.Determinat sa aflu ce se intampla am decis sa ma aventurez printre oameni ,cu riscul sa nu ajung la usa cand trebuia sa cobor.Peste trei “pardoane” jumate am ajuns in fata.Am vazut totul.Am vazut negru.Doi oameni bine facuti, imbracati in albastru , cu un aparat futuristic in mana si o legitimatie la gat intrebau oamenii daca au bilet.Daca nu, erau rugati sa coboare la prima statie pentru a-si astepta executia financiara.
M-am intors cu spatele la ei , sperand sa ma pierd in multime.Imi trecea prin cap gandul sa ma ascund sub scaune sau sa sparg geamul si sa ies.Imaginatia hiperventila, iar.
Am facut un pas care a declansat o reactie in lant.Am calcat o varstnica pe picior.Piciorul in corpul batranei functioneaza ca un buton care declanseaza o alarma antiaeriana.Intr-o sincronizare perfecta toate capetele s-au intors spre mine.Tot vagonul ma privea , imi era frica sa ma intorc sa vad daca si EI ma privesc.Dupa strigate si injruii din partea batranei au inceput iar soaptele in spate.Un om a spart gheata , a inceput sa generalizeze si sa acuze generatia mea pentru starea de dezastru in care se afla lumea acum.Dupa el a inceput inca un om , curand inca patru, pana cand ma simteam ca un artist de pe scena huiduit pe nedrept.Cativa au inceput sa ma acuze pentru problemele lor conjugale, altii pentru vaze si geamuri ce s-au spart chiar inainte sa am certificat de nastere.
Am indraznit sa ma uit cu coada ochiului in spate.Toti, inclusiv controlorii, ma priveau.Nu aveam bilet.Nu m-am mobilizat sa cumpar cand am avut ocazia , ma consolam cu gandul "ce dracu,sa cumpar bilet pentru 2 statii ?!"… Se apropia statia mea.Am aruncat inca o privire in spate si crezand ca e un moment de neatentie am inceput sa ma misc spre usa din mijloc.Degeaba.Oamenii erau acum pereti din caramida.Am simtit o mana puternic de moarta pe umarul meu si am auzit "bilet sau abonament ?".Sentimente noi ma loveau , simteam frica si anxietate.M-am intors spre ei si milioane de raspunsuri imi treceau prin cap.Simteam ca incerc sa prind o picatura de ploaie cu seringa , gandurile nu se opreau sa le ascult.Pana la urma am reusit sa dau un raspuns..."ce dracu , sa cumpar bilet pentru 2 statii ?!"
Reactia lor nu a fost una favorabila pentru mine.Cu o tonalitate vocala scoasa din armata mi-au ordonat sa cobor la prima.Nu vroiam o amenda. Mai aveam doua neplatite de care nu aflasera parintii si nu doream o trilogie a leilor de hartie.
Desi nu imi sta in fire, am inceput sa ma rog de ei , apeland la mila lor , aratandu-le ca sunt constient de faptul ca asta e teritoriul lor si ca eu sunt doar un trecator.Nu a mers cum mi-am imaginat.I-am amuzat putin , vedeam in ochii lor negri satisfactie.Ei sunt cei care domina.Am schimbat strategia , am inceput sa ma enervez,sa-i mint ca tata lucreaza la RATB;evident ca nu a mers.Asta i-a enervat.M-au luat de brate si m-au dus spre usa.Oamenii de caramida s-au transformat in magneti respinsi de controlori.In jurul nostru era mereu un spatiu liber.
Autobuzul s-a oprit.Ma asteapta executia.Usile se deschid.Vad statia si oamenii.Simteam lama ghilotinei adanc in gatul meu.Nu aveam cum sa scap.
Am coborat cu ei.Mi-au cerut sa ma legitimez.Mi-au explicat pe intelesul lor care este taxa pe care aveam sa o platesc.Unul din ei a scos aparatul sa trimita si la sediul lor numele meu impreuna cu amenda.Celalalt incepuse sa noteze numele meu.Eram la un pas de executie.Nu aveam speranta.Eram gol , nu mai simteam nimic, nu incercam sa ma lupt…Am acceptat gandul. Inghitind in sec si cu privirea in jos aud "ba , imi intra soarele in asta , nu vad nimic"..Am auzit iar "Oriunde ma intorc imi intra soarele in aparat".
A venit alt autobuz.Eu inca priveam asfaltul.Mi-am vazut buletinul azvarlit la picioare.Am ridicat putin privirea , m-am uitat in jur si nu era nimeni.M-am uitat la autobuz si EI se urcasera.Cu un contact vizual scurt le-am urat in gand ramas bun.Eram confuz , nu stiam ce s-a intamplat.M-am uitat in stanga si in dreapta , nimic!
Am simtit o atingere de sus.Era chiar soarele…"

(wrote by PCR-un pseudonim tampit pe care si l-a ales singur,si nu,nu-i comunist.)

pensetă şi mezosferă

M-am rezemat cu capul de placa din spate si am tacut.Nu-mi place sa vorbesc inutil,oricum nu ma asculta nimeni.Mi-am pozitionat capul pe ghiozdan si am inspirat adanc particulele de praf care levitau in jurul meu si am intredeschis ochii.Ma inteapa soarele..Te-a intepat vreodata soarele in ochi? Nu e chiar neplacut; dupa un timp ai o senzatie de fierbinteala alba.Mi-e frig si stau cu dosul pe o tabla rece..si cu toate astea simt soarele. Il simt cum mi se infiltreaza prin haine si se incolaceste in jurul meu,o senzatie imediat alungata de vantul destul de rece care nu se incadreaza in peisaj cum ar trebui.Mi se pare ca s-a crapat cerul si se varsa soarele.Nu am niciun trip,doar ca mi se pare nu foarte elegant cum se scurge soarele discret lasand bezna sa inunde marea gazoasa de deasupra.
Si am zambit.Asa aiurea si fara rost..ma gandeam ce frumos ar fi sa se opreasca timpul,sa ramana razele alea calde si vantul sa inceteze.Si apoi a aparut el.A inghitit si lumina firava care mai ramasese.O constructie aproape apocaliptica ce-mi bloca intreg campul vizual,o adunatura de fiare ruginite si cojite care-mi provoca o adanca stare de..nimic.Tot visand la un mediu caldut,uniform, am ramas paralizata pe tabla care se incalzise sub mine,pana cand masivul munte de ruginituri si-a deschis falcile murdare si vinovate.
M-a izbit un miros sec,de vanilie si legume transpirate.Un miros fad care m-a pocnit atat de violent ca m-am dat cu capul de tabla din spate.Am holbat ochii si am inteles ca ala nu e decat mirosul societatii noastre, un miros care se integreaza perfect in aerul naclait si lipicios care ajunge sa ne sufoce.

O sa termin maine,nu mai am chef acum.

asasfas

now you do what they told ya'..now you're under controooool*..nu,de data asta nu.Hai sa lasam oamenii mari,oamenii care controleaza mass-media si alimentara,si sa ne aruncam un ochi,doi,asupra oamenilor marunti; oameni care iti fac ziua numai pentru ca sunt acolo si-ti zambesc fara sa-ti arunce cliseicul "o sa fie bine".
Astia sunt de obicei oamenii pe care voi,societatea "curata" ii considerati scursuri,fiinte inutile (pentru ca deja "calitatea de om" nu mai poate fi atribuita).Drogati,tigani,pensionari..da,pensionari.Nu ma refer la ticalosele alea care nu se spala,dar se dau cu parfum plus tone de machiaj,infofolite in blanuri,care te dau la o parte de pe scaunul din autobuz pentru ca ele merg o statie; nici la bosorogii aia perversi care stau in camsa in fata blocului si fac glume porcoase.Astia merita sa moara.Merita sa fie gazati sau spanzurati,nu stiu.Ma refer la batraneii aceia simpatici care te roaga sa traversezi sa le cumperi o paine si in schimb iti ofera o prajiturica.Sau cei care te opresc pe strada sa-ti spuna ca ai toata viata inainte si-ti dau cate-o floricica micuta si ofilita,dar care-ti lumineaza ziua.
Unii omuleti sunt de aur.Efectiv sunt mai presus de oamenii care-i inconjoara si-i strivesc,ii ingramadesc si ii indeasa intr-un borcan pe care pun o fasie rupta dintr-un caiet pe care scrie "DEFECT".Pentru ei nu conteaza asta. Va sunt atat de superiori ca va lasa in ignoranta si in prostia voastra sa racniti cat vreti,nu-si bat capul cu voi.
Mi-a povestit o prietena foarte apropiata de o chestie care m-a determinat sa scriu treabusoara asta..
"si aia se certau acolo pe banca si eu eram 'mda..' si l-am vazut pe A. ca facea ceva la geanta mea,da' nu mi-am dat seama ce, decat mai tarziu.Si-mi zice A. 'bai..eu am plecat acasa ca tot nu facem nimic,vorbim maine..' si a plecat.Oricum era spart (timbre?!) si ajungem la magazin, dupa ce M-uleasca a spamat tot drumul ca 'n-am tigari'.Si ma caut eu in geanta si ghici ce gasesc coaie,un biletel de la A. in care scria 'ti-am lasat bani de tigari' si 200 de mii..si omu' nu e intr-o situatie prea buna cu banii"
Poate ca nu vi se pare cine stie ce,dar atentiile mici fac oamenii mari.Si mi se pare mai dragut sa lasi bani unui prieten care stii ca nu i-ar accepta chiar daca are nevoie,decat sa faci trei parcuri si sa pui borduri.
Pentru ca stii,intr-un final..mi se rupe de cate parcuri special amenajate avem si de restu' oamenilor normali si draguti care la restaurant nu stau turceste pe scaun.

"Lucrurile marete sunt realizate de o serie de lucruri marunte adunate impreuna." Vincent Van Gogh


*Rage against the machine-Killing in the name of (1993 )

în loc de Prolog

Superiori.adevarul este ca asa ne credem toti.superiori fata de cei care ne inconjoara,sau fata de baietii de la REBU.si,mai ales fata de noi insine.
Acum o sa te intrebi probabil ce naiba vrea schizofrenica asta sa-mi transmita.Pai uite,ideea e simpla si destul de logica:iti ascunzi urmele de normalitate,orice sentiment ti-ar putea vatama imaginea de ‘fiinta impenetrabila’,orice bucurie interioara te face sa te simti iar ca un pusti de 10 ani.si incerci sa ascunzi toate valurile de caldura care te-au cuprins in cele mai nepotrivite momente,micile rosiri in obraji si toate zilele in care te ascundeai cu fata in canapea.de ce?nu stiu de ce.probabil pentru ca ti-e rusine sa recunosti ca esti un om.un om care depinde de cei din jurul lui.un biet ratacit care incearca sa se ascunda de propria-si persoana.
Voi,restul,in schimb veti salva lumea.cu un zambet si o doza de cola impartita cu amicii.cu o strangere de mana,cu bun simt si o vorba buna.cu puterea de a va recunoaste greselile.cu speranta unei vieti mai bune.cu mult curaj.cu usi trantite,cu depresii si cu rabdare.cu iubire...
Sau…poate cu obsesiile voastre.cu defectele.cu tot ce va face unici.cu propria voastra fiinta pe care o aprindeti in palma cu vapaile unei vaste imaginatii.aceasi care va acopera becurile lampii cu valuri bizare,inexplicabile forte ce va atrag intr-un lichid haotic,unul care schimba perspective.cu falsitati,cu iluzii.da,minunatele iluzii care va tin in viata.dar cum?lunecati alene pe fire de matase,frunze de nufar si lame de cutit sufocandu-va cu nevoia de realitate.cruda realitate care s-ar infige nestavilita in pielea subtire,lipsita de suflu,zbierand dupa dovezi.dulce alinare,am spune,aceasta dovada.dovada ca inca puteti percepe ca nu puteti trai mancand si respirand iubire.ultima urma de ratiune,pentru care va luptati pana la sfarsit,fara nicio sansa de dobandire.incet incet,cu fiecare pala de vant va afundati mai adanc intr-un abis imbatatator in care sunteti prizonieri ai fericirii,legati la ochi cu ate ale placerii impletite in suave panze.si o vreme te lasi purtat de senzatii,dar apoi incepi sa te zbati,incercand sa iesi la suprafata,unde aerul ti-ar fi taiat din nou plamanii lasand sute de urme.nu te asteptai la asta,nu?trebuia sa fie acolo ei,tu,voi toti.era singurul motiv pentru care ti-ai asumat secerarea definitiva a propriei tale ratiuni,in favoarea placerii.
In scurte momente la limita dintre interior si multitudinea de virtuti pe care ar fi trebuit sa le dobandesti deja,exteriorul,ti-ai creat un lac si o barcuta doar a ta.acolo ai incercat sa-ti lasi visurile,iluziile si toata fericirea pe care ti-o puteai stoarce din vene,ca pe niste carpe vechi lasate pe sarma intr-o zi de vara.le-ai impaturit in praf de sticla si le-ai dat drumul in barcuta aia,sa pluteasca pe lac o eternitate,sa le gasesti candva,la sfarsitul lumii,sfasiate si stropite cu mii de regrete.poate purtand cu ele vasle si motivul dorintei tale de a te preschimba in imobilitate.in trecator,in particule de praf impietrite.
Si totusi,la ce bun?nu o sa te inece niciodata.

pielita

Am inchis ochii si am inspirat adanc aburii de cafea care se topeau in mediul usor caldut din camera. Nu simteam decat aerul umed si lipicios amalgamat cu linistea aceea urbana in care se scurgea zdranganitul masinii de spalat,care dupa un anumit timp devenea chiar agasant.Am intredeschis ochii,iar acum,in fata mea,nu mai era un vid purpuriu,ci o tesatura de umbre si lumini incremenite,niste corpuri masive intepenite in acelasi loc de ani de zile.Mi-am lasat picioarele jos,pentru ca stateam turceste pe scaunul firav de lemn lacuit,si le-am lipit de gresia naclaita si murdara a bucatariei.Prima reactie a fost sa le ridic inapoi, pentru ca mi s-a parut ca gresia era neobisnuit de rece,fapt care m-a trezit din amorteala mea metamorfica.M-am dus in sufragerie si m-am uitat pe geam.Gunoaie.Parcarea era plina de masini argintii si albe; numai Suzuki-ul rosiatic al mamei anima linia monotona de griuri mai mult sau mai putin colorate din care facea parte.Blocurile la fel de gri,la fel de plictisitoare,la fel de la fel.Nu v-ati plictisit de atata monotonie?Nu v-ati plictisit sa fiti toti la fel? Dar defapt..va place sa fiti toti asa. Aveti impresia ca daca sunteti toti la fel va e mai usor sa-i controlati pe cei din jur.Ca puteti sa va infiltrati in viata lor incet,dar sigur..Iar ei?..Se prefac ca nu va observa.Ignora toate insultele si metodele aproape tiranice la care se recurge pentru a “normaliza” pe cineva.Stiu ca am revenit la aceeasi tema,dar probabil ca ma voi invarti cu incapatanare in jurul celor 2-3 subiecte suprasolicitate,probabil pana cand vor fi “musamalizate”,iar atunci voi,stimatii mei cititori, ma veti considera schizofrenica si paranoica si nu-mi veti mai citi postarile.
Mi-au amortit picioarele si simt cum ma furnica,asta pentru ca stau turceste pe scaunul de la birou.E o stare placuta,de parca ti s-ar trezi picioarele la viata,dupa ce au dormitat in propria lor cenusa cateva sute de aaaaani (picioarele phoenix?!).

dop

Stii cum e cand ploua vara? Cand se varsa pe tine bobitele alea mici parca desprinse dintr-o lustra veche? Si cand se trantesc pe pamant,cu atata hotarare si indarjire,de parca ar cauta sa se infiga cat mai adanc in asfaltul ala scorojit,fierbinte,care miroase a praf uscat. Si se desprind de materia gri care oscileaza deasupra,suflata de o adiere dulceaga si se arunca inainte, sfidand orice fisura obraznica..Si ataca.Dupa ce se opreste,cerul ramane acoperit de tesatura aia de fibre cenusii,dense,dar translucide prin care se revarsa bucatele carnoase de soare. Din asfaltul inchis la culoare,umed, se ridica nonsalanta o panza albicioasa,cu o tenta sidefie care se raspandeste in aer, conferindu-i "acel ceva" tipic de dupa furtuna.E un joc al naibii de complex intre panza sticloasa si darele aurii care se scurg prin ea.Si te astepti ca iarba aia cruda sa fie ca in reclame,catifelata si placuta la atingere,dar nu.E aspra si uscata,ca un smirghel,lipsita de viata si vitalitate.Ea iti dovedeste ca te inseli.Ea iti demonstreaza ca tu crezi ce vor altii sa crezi.Iti induc niste idei fixe,niste tipicuri pe care daca nu le urmezi nu faci nimic.Cel putin asa iti spun ei.Tu ce crezi?Daca-ti spun ca cerul e plin de stele,chiar daca nu le vezi..ma crezi.Daca-ti spun ca banca de langa tine e proaspat vopsita..pui mana sa te convingi.De ce? Pentru ca ti-au fost inserate niste harti cu drumurile pe care trebuie sa le urmezi,fara sa pui intrebari.Daca te abati pe o straduta laturnica esti considerat schizofrenic si te-ai dus dracu.
Si ma seaca oamenii ca voi (da,iar incep). Va pisati atat pe voi sa mergeti in weekend la padure "ca-i curat si frumos" cand voi in parcuri va aruncati dozele de bere in iarba. "E biodegradabil,ce pula mea!".A da? E biodegradabil in pula ta,da' gandeste-te in sloboz ca nu esti singur pe lumea asta.Muist prost ce esti. Traiesti acolo in ignoranta si in egoismul tau care-ti explodeaza pe sub piele. Arunci pe jos si te vaiti ca "asa o capitala europeana e murdara".Ce sa spun,m-ai dat pe spate cu atata dragoste pentru tara ta.Ratat imbecil ce esti.
Acum,ce-i drept,e si vina celorlalti.Am mers cu gunoaiele in mana 2 kilometri pana sa dau de un cos de gunoi care sa salveze penibila situatie.Langa el mai erau vreo 3.DE CE? De ce mortii ma-sii nu le-au rasfirat nitel? De boi.Pentru ca-i doare fix in coiu' stang.Pentru ca ignoranta ne invaluie ca o nenorocita de patura imbibata cu otrava.
Pentru ca voi promovati ignoranta,iar eu nu sunt de acord.

reduceri,girant si spoiler II

E fascinant sa intru pe messenger sa vad toate pizdulicile cu poze cu Sid Vicious la avatar.Nu inteleg ce e asa fenomenal la un drogat analfabet care a si murit de supradoza.
Sunteti pateticeeee.Cred ca mai mult de 3 melodii de la Sex Pistols nici nu stiti (da,am toata discografia aia MARE rau).
Ma sictiriti.Aveti incredibilul tupeu sa purtati salurile alea anti-fa.CUM sa porti un sal anti-fa si sa nu stii ce e? Culorile de baza sunt roz,mov si rosu.NICIO TANGENTA CU CE ERAU INITIAL (observati ca fac abuz de caps).
Sau "suzii"..sunt peste tot.Predomina Vans cu patratele roz/mov..ok..sunt pe trend,dar de ce ii porti dezlegati? Si mai ales,de ce iti iei adidasi cu 2 numere mai mari decat iti trebuie? Arati ca o rata.
Rateuri peste rateuri.Daca prietenul tau scrie pe un zid,scrii si tu.Iti semnezi contractul mural cu imbecilitatea.Iti cumperi un marker montana si esti Bo$$ in cartierul tau..si la sectia de politie,ma rog.
Muisti,ratati si tractoristi.
Rocarasi cu glume de muncitori si cu aspiratii filosofice.
Gagicute cu fundite si curele cu tinte.
Cocalari de-o inteligenta feroce.
Astia sunteti voi.O adunatura de tesuturi si fibre deloc folositoare societatii pe care o compuneti.Iti tesi o retea de panze prin care incerci sa-i controlezi p-aia din juru' tau.De ce? Pentru ca ai impresia ca esti destept,ca ei nu se prind.
Si m-am saturat de voi.As vrea sa aiba toata lumea bani si sa aiba toti unde sa doarma sambata dupa concert.
As vrea ca oamenii sa fie altfel,sa nu arunce pe jos si sa nu fie ignoranti.
As vrea sa aiba toata lumea senvisuri si votca.As vrea sa se faca intuneric mai greu.As vrea sa nu mai primesc atatea mailuri.
As vrea cate un mp3 pentru toti si locuri de munca.As vrea sa avem democratie.As vrea sa avem libertatea de a alege noi,nu anturajul.
As vrea cam multe,ce pacat.

reduceri,girant si spoiler I

Ma zguduie un acces de tuse al naibii de sec.Ma doare capul si ma inteapa inima.Nu,nu sunt pe moarte,doar racita-pizda (ciudata expresie).
Azi la ora 7:45 m-a izbit Diana cu un articol de ziar.."Dan Diaconescu-Presedinte!"; omu' vrea sa darame guvernul si sa conduca lumea prin OTVizarea televiziunilor din strainatate.Prima chestie care mi-a trecut prin minte (dupa ideea ca tipu' o fi comunist) a fost ca el chiar are sanse sa devina presedinte.Ganditi-va numai la toti pensionarii care adorm uitandu-se la emisiunea lui de rahat si care merg pe moca cu RATB-ul si nu se spala pentru ca fac economie la sapun.EI SUNT O MAJORITATEEEE..uhm..da.
Tin sa mentionez ca veveritele sunt cu sistemul,dar voi dezvolta asta in alta postare si poate vom dezbate subiectul.
Ma plictisesc.E ciudat cum unii oameni se plictisesc facand ceva,iar altii facand efectiv nimic.Exista vreun moment in care sa te simti satisfacut zece din zece? Nu cred.De ce? Pentru ca daca dai cuiva ceva,o sa-ti ceara mai mult.Nu e vina ta.Si nu e nici vina lui.Caracterul uman iti impune sa vrei mai mult.Evident ca asta nu e mereu ceva rau; asa s-a extins probabil dorinta omului de a atinge perfectiunea (alt cliseu).Problema este ca "perfectiunea", care la drept vorbind nu poate fi definita exact,se afla situata foarte sus,iar oamenii,bietii de ei (bietii de noi?!),foarte,foarte jos.Cu cat ne ridicam mai sus,cu atat cadem mai rau in haul dintre "noi-ea".Ne julim,ne luxam o glezna..Marea majoritate renunta.De ce? Pentru ca sunteti niste lasi,niste pisaciosi,niste putaflendari cu gura mare.Va uitati de sus la amaratii aia care sunt pana la genunchi in noroi si inca incearca. Stai pe un scaunel poleit cu virtuti pe un norisor deasupra..si razi.Razi de ei..razi de noi.Asa e amice,tu esti cel fericit,cel implinit,cel cu o viata implinita.Restul or sa moara in molozul in care se zbat de ani de zile.
Trist, nu-i asa?

END OF PART I