joi, 26 februarie 2009

una scurta

Stiti cum se aude un solo de tobe live? Exact asa ma simt eu acum, in timp ce-mi copiez pe stick discografia Iggy Pop.Apropo de asta,le-a murit chitaristul asa ca ne luam adio si ramas-bun de la concertul din iulie. Trecand peste aceste detalii insignifiante ale existentei noastre banale, as vrea sa va intreb ce mai faceti dumneavoastra,stimatii nostri fani si admiratori.Presupun ca la fel de mizer ca inainte.Parintii tot nu va cumpara iPhone,iar prietenii la fel de chitrosi au ramas.Eh, ce sa-i faci acuma..c'est la vie.
Cum orice urma de chef s-a scurs din mine,voi incepe saaa..aberez cu stil,cam da.
Azi (si de multe ori) mi s-a intamplat sa merg..pe strada.DAR,tragedia nu este ca mergeam pe strada,ci ca EXISTAM.Stati sa va explic.In spatele meu se aflau niste domni pe la vreooo..40 de ani sa zic.Mi se pare normal sa nu poti sa te abtii cand trece o super-mega-ultra-gagica comme moi pe langa tine.Complimentele domnilor nu m-au atins,insa faptul ca i-am ignorat,probabil ca le-a strapuns orgoliul in cel mai barbar mod cu putitnta, asa ca domnii au actionat cum i-a taiat neuronul, si anume strigand "emo".Cum sunt o scorpie intepata m-am intors si am inceput sa-i injur si "sa fac ca toate alea".Probabil ca nu se asteptau, asa ca n-au mai comentat nimic care sa-mi patrunda in campul auditiv (GET A LIFE!). Desigur,nu recomand nimanui aceasta metoda primitiva,dar totusi utila,deoarece pot aparea incidente foarte,foarte neplacute.
Cam atat pentru azi,sloboz la tava,conduceti cu grija!

luni, 16 februarie 2009

flori de mucegai

Hei,copile,cate vise iti atarna in par in zilele cu soare?
Mai stii ce-i iubirea,sau te-au declarat “normal”?ti-au vandut sentimentele ca sa devii eficient intr-o perioada mai scurta de timp?Deja te simti indestructibil dar parca incepi sa ai amintiri,si ceva franturi de memorie,nu?incepi sa simti din nou mirosul cojii de portocala si parca frigul te baga din nou in starea aia de amorteala caracteristica,parca iar ti se invinetesc mainile si timpul trece din nou cu dificultate.iar iti creste temperatura cu juma’ de grad cand trece pe langa tine pe hol.
Parca nu mai esti omul de tinichea,incepe sa-ti pulseze ceva nou prin vene.iti aduci aminte cum e sa-ti asculti ritmul accelerat al inimii si te simti din nou infantil si vulnerabil.vrei sa te ascunzi dar in acelasi timp vrei sa iesi de acolo cumva,da demonstrezi ca lumina vine de la bec,dar nu si caldura.cu doua maini ii poti incalzi pe toti,si niciunul nu va cunoaste durerea din nou,asa-ti place sa crezi.dar daca nu e nevoie de asta?daca poti iesi la lumina si fara sa te agati de altii?daca incepi sa descoperi lumea?e frumos sa vezi lucrurile in stare pura,probabil promovezi deja chestia asta ieftina,dar oare tu esti in stare sa le percepi cum sunt cu adevarat?probabil ca ai nevoie de mai mult decat o esarfa de matase albastra ca lucrurile sa fie ca in coltul tau de gradina presarat cu ghemotoace si franturi de iubire pura.Da,asta pentru ca esti un idealist innascut.si poate si pentru tine nu arata cum iti doresti,nici chiar ambalajul de la pasta de dinti sau eticheta de la nectar.te apreciez totusi ca n-ai incetat sa visezi,oricat au aruncat in tine cu sfaturi si pareri menite sa-ti strice coltul de gradina si sa te scoata din circuit.definitiv.
Eu totusi am incredere in tine.intotdeauna am avut.stiu ca nu ai uitat niciodata cum mirosea dulceata de caise a bunicii tale sau cum alergai dupa fluturi pe campul din spatele casei,vara.stateai acolo si ascultai greierii iar apusul crud de soare te trimitea in casa.lasai balta capita de fan si te intorceai…descopereai lumea in fiecare zi si strangeai zambete in borcane de crema de ciocolata umplute cu nasturi.iti puneai cate o dorinta in fiecare nasture si la sfarsitul zilei il alegeai pe cel mai frumos,alergai si le povesteai tuturor ca ai facut o magie adevarata.
Maturizare?da,asta invoci acum.ti-e usor s-o invoci,sa nu fi nevoit sa-ti aduci aminte.sa te concentrezi pe probleme ‘importante’,pe care nici tu nu le iei in considerare.ai crescut si acum nu ti se mai pare atat de firesc sa fur prajituri din dulap,categoric e mult mai interesant sa te dai la toate tipele alea imbracate ultimul racnet care roiesc in jurul tau.ai devenit superficial,trist adevar,nu mai ai timp sa traiesti,ci doar sa apuci,nimic nu te mai satisface.iti gasesti noi metode de eliberare,nu mai au legatura cu naturalul.iubire?o cunosti in fiecare zi,o exploatezi doua saptamani si o dai la schimb in speranta ca te vei pierde si tu,la un moment dat,o data cu ea.vai,muritor naiv,credeai ca stii totul despre viata.tu erai centrul universului,gravitau toate in jurul tau.pana intr-o zi.o zi de iarna,geroasa,in care nu exista sansa sa ninga,si totusi s-a intamplat.te-a izbit cand ai iesit din bloc,cum un fulg ti s-a lipit de nas ca sa-ti vesteasca decaderea imperiului.l-ai luat in deradarere.pe toate le luai,dar tot ai picat in panta aia,cu zambetul pe buze,ca intotdeauna.si zapada ti-a inghetat universul,te-a inghetat pe tine,si praful pe care il inspiri.halucinant cat de rapid ai fost redus la rangul de muritor oarecare,asa-i?pana iti restabilesti contactul cu propriile-ti retine,neuronii ti se bulverseaza…si ajungi prea aproape de asfaltul pe care calci,departe de propriul tau sistem solar.stii tu ca e cel mai aiurea la mijloc,ce-I drept,dar nu e mai poti misca de acolo.gol nefericit secatuit de orice fir de lumina,asa esti.
Incepi sa inveti din propriile greseli?si cata lume a incercat sa te aduca inapoi…
Dar,pana la urma,soarele incalzeste pe toata lumea.iti agati iar visurile pe umerase de dafin si le atarni de razele lui.
-mirosul florilor de tei de va purta din nou,spre inceput.

luni, 9 februarie 2009

uşă

Va fi o postare neplacut de sincera si dureros de adevarata.
Sunteti inculti.
Azi am dat examen la actorie (m-am descurcat fenomenal,va asteptati la altceva?) si mi s-a pus intrebarea "Ce parere ai despre colegii tai de scoala?".Am raspuns instinctiv si sec "inculti",negandindu-ma la consecintele tragice pe care le-ar putea avea raspunsul meu dramatic.Probabil s-au simtit putin stanjeniti,eu m-am simtit de-a dreptul PENIBIL.Am realizat cu stupoare in ce mediu hiperactiv m-am varat.Cum am putut,cu atata nonsalanta sa intru in breasla voastra,sa ma alatur gandirii voastre primitive prin neutralitatea mea si lipsa totala de interes?
Am inceput sa arunc (la figurat vorbind) cu carti, si-n stanga si-n dreapta.Cu disperare,as putea adauga.Nu stiu de ce,incertitudine totala.Incercam sa-i silesc sa treaca prin metamorfoza asta,care mie,mi se parea necesara,obligatorie si chiar fireasca.
Si apoi mi-am dat seama ca nu am putea exista unii fara altii.Ei traiesc in intuneric,iar noi inconjurati de niste nimburi,accentuate de intunericul in care se cufunda ei,necunoscatorii.Si ar fi tare trist sa ne afundam in acest Styx al lumii de azi.
Suntem impartiti in trei tabere :
1.cititori (de orice,sa nu fim prea drastici)
2.o specie care in dictionar nu are nicio definitie,mai mult sau mai putin concreta,pe care nu o putem numi (cu superficialitate desigur) decat ''grupa de necititori''.
Si desigur,conglomeratia aceasta indiferenta moravurilor societatii,cei debusolati.
Dar noi,care apartinem de tabara numerotata in acest text cu "1",chiar ne putem numi oameni culti..sau macar cultivati?
Pana la urma "cultura",ca intreg, se dobandeste prin trecerea nisipului prin gatul firav al clepsidrei.
Cand ne putem considera culti?
Eu sunt de parere ca niciodata nu poti fi "destul de cult".Aici nu mai sta trebusoara asa, ca la farduri sau messenger sau ce va mai trece voua prin teasta aia.
Parerile sunt impartite.
Asta nu impedica,desigur,cititorii din ziua de azi sa puna intrebari de-a dreptul imbecile aproapelui lor,de tipul "Cum? Cartea asta e pe capitole?!".De vreme ce vezi ca fragmentele alea nenorocite sunt numerotate cu cifre mai mult sau mai putin romane, nu-ti dai seama ca "e pă capitole"?
Cititorii de amorul artei.Ii recunoasteti cu usurinta,sunt aceia care vin cu Idiotul de Dostoievski si-l lasa pe banca sa se prafuiasca,nici macar n-au curiozitatea sa-l deschida.Desigur, exista variabilitate; de la Amurg (care porneste pe o idee hiper-exploatata si este o imbinare de clisee) pana la Portretul lui Dorian Grey sau Procesul.
Iau parte la toate astea si nu pot sa fac nimic sa impedic ipocrizia sa se imprastie ca o lepra asupra..noastra,voastra.."hei,cui ii pasa?",suntem toti bagati in asta.
Tu..nu faci nimic..iti citesti romanl "light" pe care-l tii pe noptiera.
Iar eu?
"umbra ei, cu vertebre şi intestine/îi continua joaca."*


*Versuri ale poeziei Dragostea de M.Cartarescu,1.

vineri, 6 februarie 2009

Here,there and everywhere*

Ceva imi spune ca de data asta nu o sa-mi iasa.ca o sa ma compromit,ca o sa fiu mai evidenta decat de obicei.ca n-o sa mai tina,ca altadata,ca inainte sa ii inteleg pe altii trebuie sa ma inteleg pe mine.
Si,bineinteles,inainte sa ma inteleg trebuie sa ma cunosc.incep sa ma simt incomfortabil fata de mine insami,si asta nu prea e un lucru bun.parca nu m-am simtit intotdeauna asa.parca aveam perioade in care apreciam toate lucrurile la valoare lor reala,parca atunci nu ma straduiam sa le indulcesc fara rost.dar,cine mai stie?poate si atunci am avut scaparile mele,momente in care imi lipsea ceva.ca atunci cand in mijlocul iernii iti aduci aminte cum umblai vara descult pe plaja,si cum batea vantul.iti lipseste mirosul sarat ,algele care ti se lipeau de picioare si scoicilea alea pe care stateai ore intregi sa le cauti,lasand impresia ca te-a batut soarele in cap peste masura.
Poate mi-au lipsit toate astea.poate inca imi lipsesc,impreuna cu cateva lucruri despre care nu stiu mai nimic,sau pe care nu sunt in stare sa le recunosc.ce,vrei sa spui ca tu intotdeauna ai fost viteaz?ca erai primul la lupta,cu buzduganul in mana?poate ca asa e.poate ca tu esti personajul din basme si eu sunt bietul scriitor secatuit de orice idee si intamplare originila.dar o sa incerc,chiar o sa fac asta.o sa incerc sa ma mandresc cu statutul meu de scriitor fara idei de zgariat pe hartie.da,nenorocita de hartie alba care iti sterge memoria,iti absoarbe orice idee,orice plan,oice cuvant,orice suflare.si ajungi sa te rogi disperat de ea,si o rupi in bucati.dar ea rade de tine,acolo,pe podea,alba si sfidatoare ca intotdeauna.dar se vorbesc intre ele,si urmatoarele douazeci de hartii te vor face sa crezi ca esti dus bine,bine de tot cu capul.dar tu le razi in fata,oricum nu ai nevoie de ele.ai 4 pereti albi si multa cerneala la dispozitie.nu cunosti dependenta.esti centrul universului si ii calci in picioare fara sa fie nevoie sa te misti.
Da,iar am inceput sa deviez.E SARITA,spuneti?da,la dracu,sunt nebuna.recunoasteti,cine nu-i ca voi e nebun.atotstiutorilor,a-ti inceput sa invatati sa trageti concluzii,ai?ce sa zic,ca importanti mai sunteti sa judecati voi lumea.tocmai v-ati dat seama ca e atat de mult gol in creierul vostru incat il puteti umple cu ceva concluzii nefondate,corect?oho,dar sunt mai sarita decat va puteti imagina voi,nici daca a-ti ajunge in stare sa meditati nu v-ati da seama ca sunt capabila sa va fac eu pe voi sa renuntati la povara inspirarii aerului,numai tragand de un fir.De fapt,mi-a ajuns.daca un om e nebun,il lasi in nebunia lui si tu-ti vezi de normalitatea ta,eventual inveti sa te desprinzi din turma prin altceva in afara de citate celebre servite intre doua pauze de masa.Esti genial,ce sa-ti mai zic.

***
Si eu sunt plictisita si oarecum confuza.nu stiu,oare eu nu ma cunosc deloc?ar fi o minciuna sa zic asta,am invatat si eu cate ceva despre mine,macar din ce mi-au zis altii.si totusi,ar trebui sa ne multumim cu ce avem,nu asa se spune?dar daca nu stim ce avem,ce facem in cazul asta?putem sa ne redescoperim?sa facem asa,un fel de actualizare.o plimbare intr-o zi insorita,doar tu cu tine,sa lamuriti anumite lucruri.o discutie derulata in creier,poate vei ceda in final.o sa recunosti ca nu ai fost atat de penibil si ca iti era usor sa te ascunzi dupa cortina acestui cuvant,sa fi in siguranta,sa nu fie nevoie sa recunosti ca pur si simplu nu ti-a mers.toti trebuie sa ne maturizam la un moment dat si sa-i mai dam dracu’ pe aia care incearca sa ne demoralizeze,macar pentru cateva clipe.Si totusi,hai sa respiram,sa zambim,sa ne uitam in oglinda.sa reevaluam situatia:te mai simti neajutorat?parca e altceva fara bucata aia de geam in fata ta nu?parca ti-e cam frig iarna cand nu te protejeaza,si vantul ala nenorocit iti cam rascoleste oasele,nu?e greu sa stii ca nu mai merge cu tine peste tot,ca nu il mai ai ca pe o fereastra prin care sa privesti lumea.acum interactionezi direct cu ea,si doare nu?doare,dar te abtii sa te plangi,nu te-ar ajuta cu nimic.de ce sa te injosesti sa i-o recunosti,senin ‘bine,ai fost exact bucata aia de material transparent de care aveam nevoie,chiar daca respiram cu dificultate din cauza ta.totusi mi-era frica sa nu te spargi,nu stiu ce as fi facut atunci.totusi,ce-ai mai facut?ti-ai gasit un chip vorbitor care sa vada soarele in nuante de oranj la amiaza,prin tine?’.Insa de atunci ai invatat cateva trucuri,si ai aflat ca celofanul e de asemenea transparent,dar totusi iti influenteaza vederea mai mult.nu se poate sparge si iti tine de cald…pe termen lung poate nu-I o investitie,dar deocamdata esti fericit cu el.
Si,pana la urma,prin ce suntem penibili?prin faptul ca nu recunoastem ca suntem importanti?Nu,problema e totusi ca trebuie sa infloreasca pomii…e mai usor sa le lasi pe toate in urma cand te intampina dimineata,la 7 jumate,o alee intreaga de meri infloriti.e cald si tu poti purta din nou tricourile tale preferate.totul va merge bine si eu voi urca din nou scarile pana unde locuiam inainte.in mintea mea nu exista ascensor,e nefolositor.la fiecare etaj ma confrunt cu ce-am fost,cu toate lucrurile care m-au facut sa ma simt rau.rau,rau de tot,ca atunci cand razi de tine insuti si de cat de naiv ai putut sa fii cand ai crezut ca-ti poti prinde stele in par,poti locui pe un nor si ii poti da soarelui un sarut de noapte-buna,ca iubirea e tot ce te tine in viata.vaslesti intr-un ocean plin cu sirop de zmeura si fiecare barca te duce spre alt taram,unde poti umbla descult si poti culege stropi de roua intr-un cos mare,peste frunze de menta si flori de iasomie.ai uitat sa anticipezi si nu-ti doresti decat iarba in care alergi,si papadii la picioarele tale.toata lumea la picioarele tale.si la sfarsitul zilei,te intorci pe norul tau plin de polen galben pe nas si o culoare ceva mai vie in obraji.asculti o poveste in nuante de violet si oranj si te invelesti cu o fasie de padure,porti inca zambete pe pleoape.la sfarsitul zilei primesti o stea de aur,si totul se termina cu bine.
Dar ma destept din vis si continui sa urc,pana ajung in fata apartamentului.Arunc ultimele amintiri inapoi pe scari,desi sunt legate unele de altele ca intr-un ghem.nu am nevoie decat de cuvintele alea ca sa reusesc sa intru,dar ideea ar fi sa mi le amintesc.zabovesc gandindu-ma la cat de mult gresesc zilnic,si m-am decis sa o inchei elegant:maine e o alta zi si sunt gata sa ma primesc inapoi.
“niciodata nu e prea tarziu,nu?” si pasesc pe varfuri inauntru.
Si totusi,parca e mai bine fara tavan.daca te ridici pe varfuri poti intinde mana,sfios, si luna te va mangaia.


*The Beatles-Here,there and everywhere/Revolver(1966)

marți, 3 februarie 2009

rau ma,RAU.

Sunt un om foarte usor enervabil si "stau prost cu nervii" (ca sa-mi citez o fosta colega). Ma enerveaza toate pizdulicile care-si fac blog dupa tiparul clasic : fundal negru,poze smenare cu morminte si cruci si labareli sataniste si scriu despre dragoste,iubiti si faptul ca nu le inteleg prietenii.Da ma,esti un geniu neinteles.Tu, Macedonski si Cartarescu,clar.
Nu stiu despre ce fel de dragoste poti tu sa scrii la paispe ani..sau durere.Asta-i cea mai tare.Imi explica mie una care nici n-a ajuns la ciclu ce-i aia durere psihica.N-ai cazut in viata ta in genunchi sa te zdrelesti..si-mi zici mie de durere? Imi scot ochii cu pensulele,ma tai in foi,ma ard in fiecare zi cand imi fac ceaiul. Sa nu mai zic de scobitorile din urechi.
Iar prieteniaaa,pfoai.Asta se coace in ani ma..in ANI DE ZILE, nu in doua saptamani.
Si invatati gramatica,pe bune.Cand vad postari in care cuvintele,rodul,fructul imaginatiei voastre bolnave, sunt scrise cu "tz","sh","ts",apostroafe si smecherii imi vine sa ma dau cu capul de pereti.
Si stiti ce? Ma pis pe Casa Foster pentru prieteni imaginari!

luni, 2 februarie 2009

Crema de zahar arrrrrrs*

Am scris "arrrrrs" (cu accentul lui Chirila,pe care il respect foarte mult) si tin sa mentionez asta.
Atatea probleme existentiale avem.."ce tricou sa-mi iau azi?" sau "ce parfum sa mai comand?"..Chiar cred ca oamenii nu sunt inca o cauza pierduta,pe bune. Cu toate ca materialismul a inceput sa le conduca vietile,eu cred ca metamorfoza asta nu o sa fie chiar atat de radicala.Bine, nu "cred", ca nu sunt la biserica (vorba unui prieten bun),sper.
Si eu chiar am speranta si convingerea ca undeva in tarisoara asta,undeva departe,se afla un tip pe care chioscul cu ziare il lasa rece.De ce? Pentru ca jumatate sunt reviste pornografice.Ok,ok,inteleg.Poate ca nu ai net si odc,dar chiar simti nevoia sa dai banii pe niste poze cu pizde? Mortii lor,daca ai fi asa de tare,n-ar mai fi nevoie sa-ti faci laba la reviste.
Mie imi place sa mananc Big Mac-ul invers si sa beau ceaiul fierbinte cu paiul,dar asta-i alta poveste.
Am pornit cu gandul sa scriu despre labarii din Romania,dar n-as mai termina de scris..uhm..niciodata?! In fine,undeva in tarisoara este tipul ala.EL ESTE SPERANTAAAAA!
Desigur ca undeva (probabil ca TARE departe) e si gagica aia care in loc de fond de ten,prefera o carte sau in loc de bratarici si ochelarici si lantisorici,prefera un buchet de lalele.
Hăhăhăhăhăă..ce cretina sunt..chiar imi imaginez ca mai exista lucruri dragute,foolish me.
Oricum m-am plictisit sa vad mereu aceleasi fete nemultumite,in curand nu o sa mai am ce sa critic :( , n-as risca sa ma repet,nu cu subiecte atat de delicate ca dumneavoastra!
Ma plictisesc eu,dar cel putin nu-s monotona ca tine..Fire,stejar,prieteni,cui,alti prieteni,cheta,stejar,baie,casa. Pe undeva mai e si scoala,introdusa printre chestiile astea,dar nu-i ceva vital.
"Ea poate sa astepte."

*versuri din melodia "Nu am chef azi", de pe albumul cu acelasi nume din '98. "Nu am chef azi,/de vodka sau de gin,/tequila,rrrrom sau vin.."