vineri, 30 ianuarie 2009

Ciolan

In urma unui incident (neplacut,as putea spune), am jumatate de fata vanata.Pe mine nu ma deranjeaza decat putin,ca-mi intra oarecum in campul vizual.Da, mi-am primit un “cap in freza” si am vazut negru.Cateva secunde am avut o stare foarte placuta de ameteala; pluteam si vedeam niste chestiute micute si argintii,ca niste viermisori care misunau pe ecran.Mi-am adus aminte de profa de fizica,ea ne zicea ca daca misti repede rigla nu stiu ce pateste si a folosit o expresie tare draguta,pe care mi-am si notat-o, “nuielusa de electroni”. Evident ca dupa cele cateva secunde am simtit o durere extrem de neplacuta,dar atenuata de muzica (mai mult sau mai putin) jamaicana la origine,de pe fundal.M-am trezit deosebit de tarziu, cu o durere de cap picata foarte prost,pentru ca fataul nu mi s-a vindecat,iar mahmureala dimineata devreme este exact ce-mi lipsea.
Imi fac un suc de portocale,evident,fara sa spal vasele.
Dupa ce dau cu capul de coltul ala de deasupra biroului,ma asez cat mai decent cu putinta pe scaun, si da, ma doare.
Afara ploua cu picaturi marunte si acide, deosebit de sonore,care mie,sa spun drept,nu-mi induc decat o stare de somnolenta si amorteala.
Acum,ca am prezentat si prognoza, sa trecem la alte subiecte mai interesante si mai comestibile, la aceasta ora din zi.
Let’s talk about discrimination.
Sunt genul ala de oameni care spun ca nu fac discriminari,dar daca ceri o bere te intreaba daca ai 18 ani.Nu vorbim aici de discriminarile clasice si fanteziste,nu vorbim de tigani sau evrei.Vorbim despre realitate,iar tu,prietene,care afirmi cu atata tarie ca nu faci discriminari,esti vinovatul principal.
Esti gagicu’ ala de-o arde prin baruri si-si fumeaza linistit tigara.Dai impresia de superioritate si..uhm..ghici ce? Tu nu faci discriminari.Ba,dar te enerveaza intr-un hal pokemonii astia care se imbata de la o bere..parca nu merita sa traiasca,iti provoaca greata,dar hei, tu nu faci discriminari. Asta nu e discriminare..e..aaa..altceva,nu? Proasta scuza pentru aroganta ta.Problema e ca tu chiar te crezi mai bun ca ei,doar pentru ca ai 20 de ani si ochii verzi.N-ai cosuri pe fata si te imbraci decent. Crezi in democratie,dar nu o aplici.Crezi in drepuri egale,dar nu pentru toti.Nu prea inteleg cum vine asta,dar tu stii mai bine,in fond,esti si cult si aratos,tot ce si-ar putea dori gagica de la masa de alaturi. Te enerveaza putin ca nu-ti da atentie,ca nu te observa,dar este problema ei,ea pierde. Sta cu niste “ratati” si unu o fi gagica-su.
Te urci in RATB,dupa ce ai stat o ora in statie (servicii romanesti de tot cacatul,n-ai ce sa le faci) si vine un controlor la tine,te vede ca esti elev sau student si-ti cere abonamentul pe care EVIDENT ca l-ai uitat acasa,sau nici macar nu-l ai.Dar care-i smenu’ cu pensionarii care merg pe moka? Cu ce sunt ei mai buni ca studenii? Aia saracii macar merg la facultate,au cate-o slujba,pensionarii nu fac decat sa ocupe loc si sa respire oxigen.
Sau in fata fratelui mai mic,care are prioritate.Sau in fata profesorului,care are mai multa credibilitate deoarece poate fi corupt.
Mi-e foame si mi-e somn si mi-e scarba de voi si de superioritatea voastra.
As vrea sa va uitati in oglinda sa va dati seama ca sunteti la fel ca ei,doar aspectul e diferit.

joi, 29 ianuarie 2009

a te strădui

Hei.
Ok,am renuntat la cateva ore de somn pentru a incerca sa gasesc un subiect de dezbatere pe ziua de azi.asta nu pare mare branza,desigur,pentru cineva care nu stie cat dorm eu de obicei.ma refer la dormit in pat aici,nu la dormitul pe banca/pe altii/pe mine/in metrou.si da,stiu ca nu e bine sa dormi mult ca lalala faci hernie de disc sau mai siu eu ce minune de minciuna inventeaza diversi,dar pe mine ma face sa ma simt bine.imi place senzatia aia de moliciune dupa multe ore de somn,cand te feresti de lumina si nu reusesti sa-ti ingropi visurile avute nicicum.si-ti faci un ceai si iti trantesti visurile in cana cu pricina,impreuna cu 2 lingurite de zahar.si parca nu-ti mai pare rau ca ai parasit paturica aia calduroasa si perna in care ai strans zile proaste,proaste de tot.lacrimi si cateva vise pe care stii si tu ca nu trebuiai sa le ai vreodata.chestii cu care te amageai singur inainte sa adormi,si cateva amintiri,care,pe mine una,ma fac sa ma ascund sub patura si sa nu mai ies de acolo vreodata.si patura aia ma protejeaza,stii?nimeni nu poate ajunge la mine atata timp cat stau ghemotoc sub ea si vorbesc singura.ma educ.invat sa fiu curajoasa.
suprinzator,dar,cu toate astea,am de gand sa pun cap la cap ideile mele despre zile.da,ziua,cea care are 24 de ore si pe care,de cele mai multe ori,nu realizam ca o lasam sa treaca pe langa noi,seaca,neexploatata,disperata sa ne cedeze 60 de minute in schimbul unui zambet.si e trist,adevarul e ca e trist.invoci o mie de probleme pe care le ai,motiv pentru a sta suparat si a te gandi la tot ce nu trebuia sa faci si ai facut.la altii,si la tine.poate si la copacul din fata blocului care nu vrea sa infloreasca.la ghioceii pe care i-ai primit ieri si acum stau ravasiti intr-o cana cu apa,si-ti tin de urat.si nu-ti dai seama cum iti trece timpul,cum iti trece ziua.si ai facut ceva ca sa inveselesti peisajul?nu.atunci,de ce te astepti sa fie o altfel de zi?nu are puterea sa se schimbe...asa din senin.ai 24 de ore pe care trebuie sa le faci sa para...altfel.cel putin pentru tine.si te lupti cu asta zilnic,nu?
dar,o,am uitat!tu esti invincibilul!singurul care poate face ziua sa fie mai buna.doar pentru tine.si crezi ca poti face asta singur,nu?nu ai nevoie de nimeni tu,decat de tine insuti,nimic mai mult.poate e si asta adevarat,sa nu ai nevoie de nimeni,sau sa traiesti cu impresia asta,totul sa se invarta in jurul tau,sa nu existe dependente.dar hei,spune-mi,nu te-ai simti...singur?ca intr-una din zilele alea in care ti-ai dori sa fi singurul om de pe strada,sa te poti plimba in voie,cu vantul tomnatic si mirosul de ploaie in urma ta.asta nu inseamna neaparat egoism.eu o concep ca pe...nevoie de eliberare.da,resetarea simturilor,derulare de situatii,infuzie de libertate.in astfel de zile probabil nu ai nevoie de nimeni.e adevarat ca,nimic nu te-ar putea influenta in derularea asta...care nu tine o infinitate.
si dupa aceea,ce vei face?vei fi curatat,iti va curge fericirea prin vene,vei fi dispus la compromisuri.si ochii iti vor zambi.dar,pe cine vei imbratisa,omule?doar iti doreai sa fii singur.cu cine vei sta intins pe iarba,cu pulsul crescand?cui ii vei mai prinde flori in par?in cine iti vei mai ingropa toata fericirea asta?vei mai avea oare,cui sa-i zambesti?vei mai avea cui sa faci promisiuni,sa spui povesti?vei mai avea cui sa-i porti de grija?
iti mai place sa fii singur?tu cu tine,si cu carapacea ta indestructibila?dar ce,si carapacea are parul saten ondulat,miroase a vanilie,si iti zice "te iubesc"dimineata devreme,cufundata in asternuturi,nu?
intre timp,te-ai mai gandit la treaba cu ziua?cate ore fara zambete ai reusit sa aduni azi?cate minute in care te-ai gandit la tot ce nu e bine,la tot ce esti,la tot ce meriti dar nu ai?cate batai de ceas ai auzit inainte sa adormi?
si cati pasi ai facut cu capul in pamant?azi,ieri,intotdeauna?
in timp ce te gandesti la asta,eu voi sta intr-o livada,cu o palariuta de paie pe cap si nasul cojit din cauza soarelui.voi asculta albinele,ma voi juca cu gandaceii aia mici si albastrii de pe frunzele de menta si voi culege cateva flori,crescute anapoda in jurul unui mar batut de soare.voi ridica capul si ma voi uita la cer.voi vedea un cer mare,albastru si cativa nori alergand.asa e vara... .imi voi aduce aminte ca stau desculta in iarba,ca cerul e departe de mine.sunt mica si neimportanta,soarele ma incalzeste si visez sa zbor.
sunt la fel ca buburuza de pe rochia mea.

marți, 27 ianuarie 2009

Îhî îhî

Da,da.Ai senzatia aia de cald si emani fericire,merge un reggae pe fundal.Radiezi ca un copil mic cand primeste un cub d-ala micut si dragut si colorat,pe care-l tot invarte pe toate partile.Desigur ca pana la urma,cubul este lasat in favoarea zaharului care se lipeste cu insistenta de fata ta,dar nu conteaza.Te contopesti cu el,esti una cu zaharul.Da,cu zaharul.
Si chiar nu conteaza ca lamaia din vodka e acra,chiar nu conteaza.Si nu conteaza nici ca e prea multa scortisoara in vinul fiert (defapt,niciodata nu e prea multa!). Si nici ca flegma de langa scaunul tau nu s-a uscat in doua ore si treispe minute.Si nici muzica aia oribila de pe fundal,da-te-n ma-ta,tu oricum auzi numai reggae acum.
Mergi pe strada si-ti dai cu stangu-n dreptu' (te impiedici des de gropi,eh?). Te pui la masa si darami trei din patru pahare.Cazi de pe scaun.Incepi sa razi singur.Iti lucesc ochii si privesti distrat pe fereastra.Ai fumat ceva?
N-ai fumat,esti doar..aaa...fericit?Implinit?Calm?Lipicios..'tu-ti pasca ma-tii.
Si zambesti,dar nu mai zambesti numai pentru tine,cum faci de obicei.Nu te mai ascunzi in vreun colt al mintii tale,departe de noi si de realitate.Zambesti pentru ei.Vrei sa te vada ca esti fericit,vrei sa le dai peste nas cu asta.Vrei sa le arati ca poti si ca vrei.Dar nu-i cu rea intentie,nu? Defapt,ce-ti pasa? Sa creada ce-or vrea ei! Tu oricum ai starea aia gelatinoasa,si simti ca te scurgi si ca te faramitezi,dar e placut,nu?
Si-ti vine sa iesi afara in tricou,si sa urli,si sa fugi,si sa tipi..doar asa.."ca chestie".Si te abtii (spre deosebire de altii), dar nu conteaza,tot explodezi.
Simti ca faci "bum".
Ai pulsu' mai nebun ca rapidu' de la ora cinci.Simti cum iti creste inima,c-o ia din loc,ca se duce la vale.Ca se sparge in mii de bucatele mai mici pe care le presari tu peste toti,ca sa fie si ei fericiti.Vrei sa le dai.Esti darnic azi.Vrei sa impartasesti.Vrei fericire.Emani fericire.
Citez : "Oare cate flori de camp poti sa culegi in poala unei rochii? Si cate zambete?"

miercuri, 21 ianuarie 2009

supa la plic

Te trezesti in taraitu’ ala groaznic pe care-l scoate telefonul.De cateva saptamani nu mai ai o melodie care sa te trezeasca pentru ca ai aflat si tu smecheria, cum ca daca te-ar trezi aceeasi melodie de mai multe ori,consecutiv,ai incepe sa urasti respectiva..lalala.
Ai nasul infundat si fata uscata.Te uiti in oglinda si observi noul venit pe obrazul stang. “Heeei,un cos nou.Baieti,avem vecini noi!” Bei cacatu’ ala de cafea cu lapte si pleci la scoala.In metrou iti aduci aminte ca aveai tema la geografie, da-o-n ma-sa,oricum nu-si scrie nimeni.Iar esti primul in clasa.Cineva a dezmembrat dulapiorul, “ce animale”, iti spui tu,dar nu-ti aduci aminte ca ieri te bateai cu scaunele cu colega-tu.
Ihi,cam de cacat pana aici, nu?
D-abea acus’ incepe amice.Stai sa vezi cum te dirijez eu,exact ca-n tampenia aia de World Of Warcraft, pe care o joci cu atata pasiune.Da,stiu ca esti unu dintre psihopatii aia fara viata sociala,care traieste pe net.
Da,tu.
Tu esti ala care cand trece gagica aia de la X B,te inrosesti si incepi sa transpiri.Pentru ca niciodata n-ai fost in stare sa-i spui ceva.Pentru ca esti un nimeni.Te uiti la ea cum isi fumeaza linistita tigara.Te gandesti sa faci si tu asa,dar frica de penibil te impiedica sa te misti.Da fraiere.Exact asa,tocmai ti-o sufla imbecilul ala de la a XII-a.S-a dus si asta.
Iti bagi castile de la iPodul tau Shuffle mov, de 2 giga, in urechi . Iar s-a futut contactu’,oricum erau casti d-alea ieftine pentru ca p-alea bune ti le-au furat colegii.
Incepe ploaia si tu esti in tenesi,ca-n cantecul lui Chirila, dar a doua zi lumea nu te felicita,huh? Defapt te-ai certat cu ma-ta,si cu taica-tu,si cu sora-ta.Om patetic ce esti. Nu faci decat sa te vaiti.Esti orb si nu-i vezi pe cei din jurul tau carora le pasa.Esti blocat pe gagica aia si pe certurile cu parintii.Ma-i da-le dracu de probleme.Toata viata o sa le ai,trebuie doar sa te impaci cu ideea ca ele exista si te urmaresc,si se vor di-mi-nu-aaaa(si da,stiu sa silabisesc).
Zambesti ma.Esti fericit.Deja n-o mai auzi pe ma-ta.Asa-i ca-i mai bine?
Cumpara-ti niste chipsuri sau ceva de rumegat.Iesi afara,citeste o carte,fumeaza un cui. Ce pula mea,avem numai o viata, de ce sa n-o traim?
Am dat-o-n hipiotisme.Ma-sa de treaba.Urmeaza sa-mi pun tapet cu floricele in camera si sa-mi las parul lung..sau..nu.Las asta pe mainile profesionistilor,si da Jess,e un apropo deloc subtil la adresa ta!

Toate panzele sus!

grâu încolţit

ma,faza e ca exista unele zile in care te simti mai jos decat podeaua.sau decat presul ala de la intrare imbibat cu noroi pe timp de iarna,pe care calca toata lumea care-ti intra in casa.si nu,nu te grabi sa tragi concluzii pripite cum ca ar fi o zi din aia in care nimic nu-ti merge bine.de fapt,toate merg bine,esti fericit,n-ai treaba,dar te simti sub nivelul solului,sau sub talpa tenisilor aia converse pe care ii poarta colegii tai.stii,si ajungi sa te intrebi:ai ceva pe dinauntru care sa te faca special?ceva asa...cat de mic posibil.ceva care sa te delimiteze de 'turma',sa...sa te simti unic.nu neaparat unic,doar diferit.sa simti ca ai ceva in caracterul tau,ceva care altii nu au.
si nu,aici nu vobim de faptul ca tu fumezi tigari cu 10 mii mai scumpe decat ale altora,sau ai blugi din ultima colectie calvin klein,nici ca ai citit carti de filosofie din care n-ai inteles o iota.nu,nu vorbim despre faptul ca ai un vocabular de toata frumusetea,care face pe toata lumea sa intoarca capul,nici ca parul tau dat cu o supermegaultra spuma iti sta traznet azi.nici macar nu vorbim despre faptul ca o ceata de pustoaice te idolatrizeaza pe tine si pamantul pe care calci.
asta e superficial.
asa traiti voi,majoritatea.
dar eu nu vorbesc despre voi,despre majoritate,pentru ca sunteti banali si nu constituiti un subiect de dezbatere pentru mine.
eu vorbesc despre...ceilalti.despre 'aia defecti',cum credeti unii din voi.despre aia care nu au,de obicei,treaba cu pieptanatul excesiv si care comit imprudenta de a purta doua zile la rand acelasi tricou.
desi,presupun ca avem cu totii,in definitiv,zile proaste.
zile in care te intrebi ce are in plus superman fata de tine,sau ce o face pe gagica aia de la metrou sa aiba atat de multi admiratori incat sa nu faca fata apelurilor telefonice.
zile in care te intrebi cu ce o ajuta pe colegata sa se dea cu trei kile de lipgloss cand inca o bajbaie cu pluralul substantivelor.
da,in astfel de zile iti dai seama ca,desi te-ai gandit la asta pana acum,n-ai fost niciodata in stare s-o recunosti:nu ai nimic special,esti chiar o persoana banala.nimeni nu se sinchiseste sa vorbeasca despre existenta ta.traiesti ca toata lumea.respiri ca toata lumea.gandesti ca toata lumea.inceri sa o imiti pe tipa aia traznet din ultimul tau roman mega-chic pe care l-ai citit,doar ca sa pari altfel.
sa fim realisti,totusi,cati dintre noi ar puta constitui,vreodata,subiectul unui roman?avem o existenta monotona si visam toti cu ochii deschisi.suntem disperati dupa fericire,dar ea cateodata ne da papucii.vai,hai sa bem alcool si sa uitam.GRESIT.desi,daca stau sa ma gandesc,probabil tipele alea traznet din romane beau si ele alcool si uita,nu?si asta le face tare interesante pentru partenerul lor pe care ajung sa-l cunoasca,'intamplator' dupa 3 capitole.
dar da,poate si ca cititul excesiv de carti din astea in care totul se deruleaza perfect dauneaza creierului.adica,hai sa ne amagim,ce mama naibii!o sa ne pice fericirea din cer in timp ce noi stam pe o pajiste verde si cantam versuri de la Beatles.si sunt o persoana optimista,dar nu sunt de acord cu visurile astea la o viata perfecta.te amagesti asa...degeaba.sau poate ca sa-ti pierzi timpul cu ochii in tavan,nu?si sa te plangi ca esti tare nefericit,bietul de tine.ai cinşpe ani si o viata de cacat,zici?induiosator.de aia nu mai pot eu,sincer.
da',si ce-mi pasa mie?personajele din carti sunt inventate,copile,nimic real.real inseamna neinteresant,in viziunea voastra,a cititorilor.neinteresant=>nimeni nu o sa cumpere cartea respectiva.=>real=necomercial.
dar unele carti cu altfel de personaje,oarecum 'interesante' sunt dragute.da,si ajung sa-mi placa si mie aceste personaje,pentru ca sunt,poate,diferite,inventate sau nu,se desprind din turma.
da,personajelor astora le place in general,anotimpul toamna.da,pacat,pentru ca eu detest toamna.e trista si inchisa,ploua,se face frig si e mohorat.nu poti purta tricouri oranj cand ploua,e oarecum ironic.dar de ce le place toamna,ma intreb?ca e nostalgica?ca ziua se micsoreaza si mai gasesti cupluri pe aleile din parc,la lasarea serii,tremurand de frig?ca poate frunzele alea iti vor ingropa toate visurile tale neimplinite vara?a,sau poate ca ai sansa sa te intorci acasa ud,datorita unei ploi intamplatoare,lucru care iti face ziua mai proasta decat o credeai,plus,cadou o binemeritata raceala,deoarece iar ti-ai ignorat parintii atunci cand te-au sfatuit sa-ti iei umbrela.
da,si sunt visatoare,si timide,si uneori suprind cu inteligenta lor.sunt firave si poarta rochite din alea largi,si parul drept pieptanat pe spate.da,asa sunt ele.cele din carti.nu stiu in ce masura visez eu,in general nu obijnuiesc sa ma amagesc singura.o persoana timida nu ma pot considera,asta daca timiditatea se refera la a-ti ingropa rusinea si a lasa capul in jos.sincer,n-am mai purtat o rochie de la 5 ani,desi imi plac rochiile.dar nu cred ca mi se potrivesc,iti trebuie o doza de feminitate ca sa le porti.parul nu mi-l pieptan,si nu e nici pe departe atat de drept ca al tipelor alora pe care le admiram cu totii.si nu sunt nici dura durelor,in stare sa-si sustina parerile in fata oricui si sa zambeasca sfidator orice s-ar intampla.
adevaru' e ca nu-mi plac nici trandafirii,nici bomboanele la cutie.le detest.vorbitul la telefon mai mult de un sfert de ora ma plictiseste cumplit,si nici nu visez sa fiu ingropata in saruturi.
nu sunt poeta,asta e.nici macar artist nu sunt,ce sa fac.imi place sa-mi pierd orele de somn muncind la cate ceva,detest ca acel ceva sa nu iasa cum mi-am propus.
si vai,spre rusina mea nu reusesc sa atrag atentia oamenilor pe strada.nu-mi place in mod deosebit noaptea,cum ca ar fi misterioasa sau mai stiu eu ce.ziua este plina de lumina,nu esti obligat sa recurgi la bec ca sa-ti citesti eticheta aia de la noii tai superchiloti primiti.
nu fac niciodata o balta de lacrimi dintr-un motiv,si nici nu sunt atat de vulnerabila.prefer sa-mi ingrop sperantele intr-un borcan cu nisip de pe plaja,nu intr-o sticla de vodka sau in vreun eseu memorabil,eventual in poala vreunui tip megaextradragut pe care l-am agatat la TNB.
da,si probabil astea ar fi cateva din lucrurile care nu m-ar putea face,niciodata,un personaj dintr-un roman extrem de vandut.
si ce?prefer romanul ala scris de soare,pe cer,in fiecare dimineata.romanul pe care il citesc mereu,pe care il incep cu zgomotul unei ferestre deschise.romanul ala de care nu ma plictisesc niciodata si care nu are personaje principale.
hei,draga soare,in capitolul urmator voi creste mare?

duminică, 18 ianuarie 2009

nu azi

Astazi se va intampla ceva incredibil.Nu voi scrie despre nimic rau,nu voi ironiza pe nimeni.
Adevaru' e ca si mie mi s-a cam acrit de scrierile acide,pentru ca fac exact ce faceti si voi,ma plang (doar ca sub alta forma) si nu fac nimic.Na, ca mi-am calcat si orgoliul meu kilometric in picioare si am recunoscut ca sunt la fel de umana ca si voi.In definitiv..ce conteaza?
Ma roade stomacul, si stii,aici nu mai e vorba despre gandurile alea idioate si ipocrite care ne tot fut pe toti. E vorba despre mirosul ala dulceag de lapte cu miere si de gustul primaverii.
Da,mie imi place primavara.Primavara pot sa-mi iau geaca aia draguta de piele si sa-mi iau tenesii rosii.Pot sa beau suc rece fara sa racesc si pot sa mananc inghetata de fistic.Pot sa numar frunzele din copaci si sa sar in baltoace.Pot sa merg pe jos de la Victoriei pana acasa si pot sa cant pe strada.Pot sa improsc pe toata lumea cu fericire si dragoste asa cum ma improsca ei pe mine cu noroi si vulgaritate.
Cred ca as putea sa fiu un om mai bun, as putea sa iubesc pe toata lumea si sa am aerul ala vama-vechist, pe care-l are Jess, tipic hipiotilor. Da, as putea.Si aici incepe prapastia.Nu mai e vorba despre ce poti sa faci, ci despre ce vrei sa faci, pentru ca nu o sa faci toata viata ce trebuie si ce e corect.
Incep sa ajung la concluzia pe care mi-o baga pe gat Jess, in fiecare zi, scopul nostru este sa fim fericiti.
Si nu stiu,ma gandesc ca daca am fi asa fericiti,n-ar mai fi atata raca si ura si dorinta de a face rau.Pentru ca-i vad.Ii vad in Fire cum se uita unii la altii,ii vad la scoala si pe strada.Se urasc pentru simplul fapt ca nu au ceva mai bun de facut.
Si sunt atatea lucruri inutile care nu fac decat sa sporeasca mizeria dintre oameni,aparent lasand o placuta dara de zambete.Alcoolul nu aduce fericire.Si nu-mi place cand vad pustoaice date cu dermatograf pana la genunchi in fata la Unirii cu sticluta de Polar.Ma intristeaza cumplit,stati naibii in casa si cititi o carte.
Oamenii mai si zambesc.
Si e dragut sa vezi oamenii cum zambesc.Chestia asta nu se poate cumpara (ca de obicei am dat-o-n clisee,dar dracu sa le ia,ce-mi pasa?).
Beau mult lapte.Imi place laptele.Imi inspira puritate,probabil din cauza culorii, si nu ma refer la puritatea sufleteasca sau vaginala sau mai stiu eu ce va trece voua prin cap.
Fericire,floricele,lalalalala.
Poate ca hipiotii astia stiau ei ce stiau.

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

foi de ceapă

mda,ma tem ca am facut cateva impresii gresite la viata mea.dar nu,nu e vina mea.e vina voastra,pentru ca ati fost niste nenorociti si pentru ca nu va puteam lasa asa...singuri.singuri si nenorociti.am incercat sa fiu ceea ce aveati voi nevoie in momentul respectiv,si nu asteptam multumiri.asteptam sa incercati sa vedeti mai departe de persoana care va asculta toate lamentarile si porcariile.asteptam sa va reveniti,sa o luati de la capat si totul sa fie bine.si da,v-a infundat plansul in fata mea,dar eu nu m-am descarcat niciodata in fata voastra.pentru ca pe voi nu va interesa,pentru ca niciodata nu ati fost ce aveam eu nevoie,pentru ca nu intelegeati ce incercam sa spun.si uite asa,m-ati crezut oarecum retardata uneori.si totusi,asteptam macar...un semn de viata.nu sa-mi jurati iubire eterna,dar n-ar fi stricat un apel telefonic.dar sa zicem ca e de inteles.din moment ce ai trecut peste,cineva te-a ajutat,conteaza ca ai reusit sa treci mai departe.
imi pare rau daca m-ati crezut o persoana buna la suflet,sau poate m-ati considerat prietena voastra.daca ati crezut ca avem aceleasi gusturi,sau daca erati siguri ca ma intelegeti in totalitate.imi pare rau,dar in viata mai ai si false impresii.eu nu incercam decat sa va indrept spre fericire.
voi n-ati...n-ati stiut niciodata nimic despre mine,eu va stiam pe dinafara,ajunsesem sa va anticipez reactiile.ati stiut despre mine ce v-am spus eu,exact ceea ce va asteptati sa auziti.imi pare rau si pentru asta,dar nimic din ce v-am spus nu era adevarat.nu avea rost sa incepem sa ne contrazicem,nici sa incep sa va las masca cu una din lamuririle mele care vi s-ar fi parut tare ambiguua.am preferat sa va ascult,si nu v-am spus niciodata cat de superficiale sunt problemele voastre.
va multumesc totusi ca nu v-ati inghesuit niciunul sa ma intrebati macar o data,intr-o zi ploioasa,de ce nu scot niciun sunet si ma holbez pe geam.as fi incercat sa va dau o explicatie pe intelesul vostru,chiar as fi facut asta.as fi vrut sa am prilejul sa va explic cateva din lucrurile pe care le am in cap.imi pare bine ca nu ati avut timp si chef sa ma ascultati,probabil as fi vorbit in van.sau m-ati fi crezut voi,a doua oara,o retardata irecuperabila.
si cred ca v-a placut sa stiti ca exista cineva care vede viata ca voi,nu?pacat.in spatele a ceea ce eram de fata cu voi,imi cladeam vise.si ganduri,si impresii.o lume noua,o lume cu lucruri care imi placeau cu adevarat.o lume in care ma puteam tavali pe iarba,intr-o zi,la sfarsitul verii,fara sa-mi fac probleme ca-mi voi sifona hainele.si era soare,si era plin de papadii.si puteam sta o zi intreaga cu ochii pe cer,visand poate la vata de zahar.puteam sta o saptamana pe un deal verde,sa caut trifoi.si din pom ar fi zburat frunze din alea mici si verzi,si m-ar fi prins apusul pe deal.si m-ar fi durut lasarea serii.ar fi mirosit a lemn ars si s-ar fi facut racoare.as fi dormit acolo in iarba,alaturi de greieri,as fi visat o coronita din flori de cires si mere la cuptor cu scortisoara.
dar voi nu stiati nimic din toate astea.si totusi,nu-mi pare rau de fericirea voastra.zambetele alea pe care le aveati pe fata au fost totul.imi placeau zambetele alea,stiti?si imi placea cand o luati din nou de la capat,si iubeati mai mult lucrurile marunte.si,desi nu stiti,faceati parte din viata mea.aia pe care o aveam,nu aia pe care visam sa o am sau pe care poate o meritam.desi eram penibila,si voi ma credeati mai imatura decat sunt.de fapt,eram cu toti niste penibili,si ne tineam unii de altii.eu de voi,si voi de mine,asa,ca intr-o roata de bicicleta.hei,unde sunteti acum sa vedeti ca m-am descurcat?sa vedeti ca acum imi pasa le fel de putin de voi,cum va pasa voua de mine?sa vedeti ca nu eram nebuna cand va ziceam,ca,prin zambete voi reusi sa-mi creez o viata noua?
voi ce va mai aduceti aminte despre mine?ca-mi plac biscuitii cu vanilie si ca eram prima care pica pe gheata,in fiecare iarna.sau poate ca nu ma duceam niciodata la magazin din cauza ca-mi era lene.sau poate va aduceti aminte ca-mi placea la nebunie sa comentez fiecare detaliu la un anumit lucru.sau,poate mai stiti ca niciodata nu m-ati vazut plangand.de fapt,ma indoiesc ca va mai ganditi vreunul la lucrurile astea.dar asta nu ma intristeaza,nu mai e vorba de tristete.m-as bucura sa stiu ca sunteti fericiti,pentru ca va doresc toata fericirea din lume.desi numai unii dintre voi au mancat budinca de vanilie facuta de mine,si cum probabil toti v-ati dorit,pentru un moment,sa am parte de cele mai nefaste lucruri din lume,pentru ca va spuneam cu atata usurinta s-o lasati balta,sau pentru ca va spuneam adevarul
pe care
nu erati in stare sa-l acceptati.stiu totusi ca la un moment dat va gandeati ca poate sunteti nemuritoti,ca va descurcati singuri si ca eu sunt cea mai penibila persoana doar pentru ca imi pasa de voi.nu trebuie sa va simtiti vinovati ca niciodata nu v-ati gandit la mine ca la o persoana independenta,care se poate deplasa singura,care gandeste,si care poate si plange uneori.o persoana care v-ar fi putut calca in picioare de fiecare data cand ii adresati jigniri,dar care se rezuma la indiferenta.o persoana care gandeste mai departe decat va puteati voi imagina,si care,in prezent,este ce si-a dorit intotdeauna.o persoana care se gandeste inca la voi,si spera ca va vedea din nou zambetele alea pe care nu va dadeati seama ca le aveti pe fata,chiar si cand erati distrusi,morti,calcati in picioare.
si,ca nota informativa,inca vorbesc mult si prost,inca iubesc ceaiul de menta si covrigii aia cu susan,inca nu respect regulile de politete.inca am reactii ciudate din cauza portocalelor si inca sunt nascuta in septembrie,pe 21.inca iubesc pe toata lumea si inca nu vreau sa ma intorc la ce-am fost.inca imi place sa va vad pe strada razand si sa nu va strig.
dar acum mi-am dat seama ca tocmai asta e si rostul nostru,sa ne cream unii altora amintiri.
dar acum poate a venit si randul meu sa fiu ascultata si sa influentez unele persoane.
dar acum pot spune,inca o data,ca apartin mie insami.
dar acum am gasit pe cineva care "simte altfel gustul gemului".
si,de acum totul va fi bine.

marți, 6 ianuarie 2009

he-he-heeei

Pentru ca maine este minunata mea zi de nastere,s-ar putea sa ne abatem putin de la cliseicele noastre subiecte de discutie si sa ne indreptam in cu totul alta directie (sau poate nu).
Oricum,ce am observat de vreo 2 ani este ca oamenii tin neaparat sa fie diferiti fata de cei din exteriorul cercului lor de prieteni.Obtinem astfel o amestecatura de oameni, care, cu disperare, incearca sa fie diferiti.
Sunteti banali, patetic de banali. Nu, defapt suntem. Suntem toti la fel, la fel in mortii ma-sii, pentru ca suntem oameni.
Mi-am adus aminte ca anumite persoane se vaita de tara in care traiesc.
De ce?
Aia de la Altar au o melodie, nu mai stiu cum se numeste, dar versurile sunt ceva de genul "Bine ai venit in Romania/La noi s-a inventat prostia." A da, smechere? Cu ce esti tu mai bun? Ai facut ceva ca sa-ti ajuti tara ? Ai facut macar armata?! sau baieteii sunt prea delicati sa poarte bocanci?! mai bine grohaie intr-un microfon vulgaritati despre "tara asta de cacat in care s-au nascut".

Sunteti prea superiori pentru tara asta care-i cu economia la pamant, nu?
Te vaiti ca-i jeg si ca-s cersetori, dar tu dupa ce mananci chipsurile alea de cacat iti arunci punga pe jos, ca-i cosu prea departe. Cum sa te deplasezi 10 metri in plus?
Asa-s oamenii, se vaita. Cand primesc ceea ce vor, se vaita iar. De ce? Pentru ca nu-i destul. Niciodata nu-i destul.
Si m-am saturat sincer sa-mi zica pusti de 12 ani ca "locuiesc intr-o tara de rahat" cand ei habar n-au cu ce se mananca. Intelegi ba, muie? NU STII CU CE SE MANANCA.
Ratati de clasa a5a cu tricouri cu anarhie.Amice, nu exista anarhie, (sper ca observa toata lumea ca am ceva cu pustimea rebela). "Prima regula a anarhiei este fara reguli, iar asta e o regula" (observatie facuta de catre Matei).Se bat cap in cap. Nu ai cum sa provoci anarhie. Aaaaa,mesteci guma in timpul orei si te dai cu fard negru?! Esti anarhist 100%.
Ok.Ratati de clasa a12-a cu tricou cu anarhie.Asta-i alta poveste. Exista 2 variante :
V.1.E luat la caterinca/e de cand era mai mic si mai cretin/nu are haine curate.
V.2.E ratat pe bune/Chiar crede in anarhie (daca are argumente destul de bune sa-mi lase comentariu cu principiile pe care se bazeaza).
Heeeei.Tot acelasi cliseu banal mi-a iesit.Asta e, LA MULTI ANI MIE!! B-)

vineri, 2 ianuarie 2009

de la capăt

da,si ce?in definitiv pe mine nu ma deranjeaza,e frumos sa ai sentimente.desi risti sa pari mai sensibil decat esti in general,care-i problema?
bine,voi n-aveti de unde sa stiti,dar asta vine din partea unui om care respinge sentimentalismele in general.m-or fi spalat pe creier,vorba tatei.orice e posibil in ziua de azi.uite,de exemplu e posibil sa ai mai multe puncte de vedere referitoare la un anumit lucru,care,puse cap la cap,nu se potrivesc.am observat asta recent,ce-i drept,devii confuz cand nu mai stii care-i de fapt perceptia ta reala asupra problemei respective.
de fapt,ai o stare tare aiurea cand nu mai stii cine esti si ce rol ai.nici nu o poti numi stare,e mai mult ceva viu,rece si acidulat,care iti trece prin tot corpul,si in creier devine total abstract.ceva care ti se intipareste in piele,si de care iti aduci aminte de fiecare data cand te uiti in oglinda,il simti cum te stapaneste si iti pulseaza in vene.atunci nu mai stii cu adevarat ce sa faci.
de fapt,poti incerca sa te descarci.sa risti sa plangi,sa faci orice rahat te ajuta sa te descarci.sa o faci singur,pentru ca oricat ne-am stradui,in aceasta stare nu putem intra in contact cu altcineva.unii oameni numesc starea asta nebunie.da,nebunia e perceputa si ca o ratacire a constiintei tale printre toate personalitatile,printre ceea ce esti,ceea ce incerci sa fii,ceea ce vrei sa fii,ceea ce pari a fi pentru a-i face pe altii sa nu se simta ca si tine.
in plus,de ce sa ne prefacem?din moment ce,nici tu nu-ti mai stii calea,rostul,sentimentele,e imposibil ca altcineva sa stie asta pentru tine.
tot de curand am aflat ce bine e sa te descarci.sa stai sa gandesti,sa respiri,sa-ti treaca nodul ala din gat care te sufoca in fiecare dimineata cand vedeai rasaritul,sa ajungi din nou in punctul zero,sa-ti faci ordine printre lucrurile pe care le ai in cap,sa renunti la masti,sa ramai doar tu cu tine,sa te cureti de ceea ce candva te mentinea pe linia de plutire si in prezent iti distrugea gandurile pozitive.
si dupa ce scapi de toate chestiile astea relativ superficiale care apasa asupra ta,te simti usor,nu?te simti ca si cum te-ai arunca in gol de pe cel mai inalt munte si nu ai pati nimic,apoi ai iesi in strada si ai incepe sa-ti manifesti fericirea, ti-ai declara iubirea neconditionata tuturor.simti aerul ala rece cum te secera,de la genunchi in jos,esti deja ceea ce nu ai mai fost de mult,iti aduci aminte de ultima data cand ai tremurat ca gelatina aia verde la supermarket cand ai vazut o persoana pe care o iubeai.ultima data cand ti-ai ras tie insuti,ai ras prin tine,ai ras de tine si de tot,ai reusit sa scapi.si-ti curgea fericire prin vene,nu?si aveai soarele in palma si o mare doar a ta,rece si sarata,primitoare,gata sa-ti pastreze secretele.si nisipul te imbratisa cu caldura si-ti zgaria pielea.iti soptea sa nu-l lasi,orice ai face.
apoi te-ai plimba intr-o seara de octombrie pe langa felinare aprinse si te-ai gandi daca am putea fi ingropati in frunze uscate.si iti place cum miroase toamna,nu?miroase a ploaie,a racoare si a eliberare de sine.pastreaza in ea mirosul ultimelor flori de camp la care ti-a ramas gandul.a ciocolata calda cu vanilie,miroase a zambete.toamna miroase a iubirea aia pe care le-o oferi tu lor,si poate nu o primesti inapoi.
dar tu,tu de ce ai nevoie cel mai mult?de eliberare?de tine insuti?de oamenii aia care te fac fericiti cum numai ei stiu,de imbratisari puternice si de sirop de cirese?
ai nevoie de fericire,copile.fericire si iubire,nimic mai mult.
totusi,nu pot intelege oamenii carora le e frica de singuratate.te poti intelege pe tine insuti in timp ce o droaie de persoane roiesc in jurul tau ca intr-un stup?
bine,eu una nu pot.oricat de afectati ar parea,cateodata ai nevoie doar de tine.nu,ai nevoie de corpul tau,ca sa nu te sperii ca mintea ti se misca independent.tu esti cel care simte,care gandeste,care trimite impulsuri.corpul ti-e marioneta,papusa care face ce ii spui tu.papusa care cateodata rupe sforile alea subtiri si se misca independent,si te cuprinde disperarea.in definitiv in recuperezi si ii atasezi din nou sforile.e din nou al tau,la dispozitia ta,gata sa faca tot ce-i spui,sa te serveasca oricand.dar secretul e ca nu s-ar putea misca fara tine.ar fi rece si lipsit de orice urma de viata,uscat si fara scop.ai putea,cuprins de o criza,sa infigi o mie de cutite in el.el nu ar putea reactiona,ti-e loial.ar plange pentru ca te iubeste.pentru ca unul fara celalat nu functionati.mintea si corpul,amandoua te compun.ti-ar fi mai bine daca ai renunta la constiinta si ti-ar ramane doar corpul?nu stiu sincer ce fel de fericire poti avea doar cu marioneta aia veche miscandu-se fara sfori.
deci,singuratatea nu te descompune,te separa.nu-i totuna.si te ajuta,pentru ca dupa aceea poti cuprinde tot ce nu reusisei pana atunci,poti avea iar o mie de secrete fata de tine insuti,le poti ascunde iar in tine si le poti scoate la iveala cand iti dai cu apa rece pe fata.
dar esti din nou tu,esti in echilibru,pe picioare,poti respira adanc.poti incepe din nou sa fabrici fericire.poti astepta din nou ploaia,cu ochii pe geam si o cana de ceai in mana.
si da,astazi e innorat afara,dar eu totusi m-am decis s-o iau de la capăt.iar.

La multi ani,Irina!bine-ai revenit la viata!