flori de mucegai

Hei,copile,cate vise iti atarna in par in zilele cu soare?
Mai stii ce-i iubirea,sau te-au declarat “normal”?ti-au vandut sentimentele ca sa devii eficient intr-o perioada mai scurta de timp?Deja te simti indestructibil dar parca incepi sa ai amintiri,si ceva franturi de memorie,nu?incepi sa simti din nou mirosul cojii de portocala si parca frigul te baga din nou in starea aia de amorteala caracteristica,parca iar ti se invinetesc mainile si timpul trece din nou cu dificultate.iar iti creste temperatura cu juma’ de grad cand trece pe langa tine pe hol.
Parca nu mai esti omul de tinichea,incepe sa-ti pulseze ceva nou prin vene.iti aduci aminte cum e sa-ti asculti ritmul accelerat al inimii si te simti din nou infantil si vulnerabil.vrei sa te ascunzi dar in acelasi timp vrei sa iesi de acolo cumva,da demonstrezi ca lumina vine de la bec,dar nu si caldura.cu doua maini ii poti incalzi pe toti,si niciunul nu va cunoaste durerea din nou,asa-ti place sa crezi.dar daca nu e nevoie de asta?daca poti iesi la lumina si fara sa te agati de altii?daca incepi sa descoperi lumea?e frumos sa vezi lucrurile in stare pura,probabil promovezi deja chestia asta ieftina,dar oare tu esti in stare sa le percepi cum sunt cu adevarat?probabil ca ai nevoie de mai mult decat o esarfa de matase albastra ca lucrurile sa fie ca in coltul tau de gradina presarat cu ghemotoace si franturi de iubire pura.Da,asta pentru ca esti un idealist innascut.si poate si pentru tine nu arata cum iti doresti,nici chiar ambalajul de la pasta de dinti sau eticheta de la nectar.te apreciez totusi ca n-ai incetat sa visezi,oricat au aruncat in tine cu sfaturi si pareri menite sa-ti strice coltul de gradina si sa te scoata din circuit.definitiv.
Eu totusi am incredere in tine.intotdeauna am avut.stiu ca nu ai uitat niciodata cum mirosea dulceata de caise a bunicii tale sau cum alergai dupa fluturi pe campul din spatele casei,vara.stateai acolo si ascultai greierii iar apusul crud de soare te trimitea in casa.lasai balta capita de fan si te intorceai…descopereai lumea in fiecare zi si strangeai zambete in borcane de crema de ciocolata umplute cu nasturi.iti puneai cate o dorinta in fiecare nasture si la sfarsitul zilei il alegeai pe cel mai frumos,alergai si le povesteai tuturor ca ai facut o magie adevarata.
Maturizare?da,asta invoci acum.ti-e usor s-o invoci,sa nu fi nevoit sa-ti aduci aminte.sa te concentrezi pe probleme ‘importante’,pe care nici tu nu le iei in considerare.ai crescut si acum nu ti se mai pare atat de firesc sa fur prajituri din dulap,categoric e mult mai interesant sa te dai la toate tipele alea imbracate ultimul racnet care roiesc in jurul tau.ai devenit superficial,trist adevar,nu mai ai timp sa traiesti,ci doar sa apuci,nimic nu te mai satisface.iti gasesti noi metode de eliberare,nu mai au legatura cu naturalul.iubire?o cunosti in fiecare zi,o exploatezi doua saptamani si o dai la schimb in speranta ca te vei pierde si tu,la un moment dat,o data cu ea.vai,muritor naiv,credeai ca stii totul despre viata.tu erai centrul universului,gravitau toate in jurul tau.pana intr-o zi.o zi de iarna,geroasa,in care nu exista sansa sa ninga,si totusi s-a intamplat.te-a izbit cand ai iesit din bloc,cum un fulg ti s-a lipit de nas ca sa-ti vesteasca decaderea imperiului.l-ai luat in deradarere.pe toate le luai,dar tot ai picat in panta aia,cu zambetul pe buze,ca intotdeauna.si zapada ti-a inghetat universul,te-a inghetat pe tine,si praful pe care il inspiri.halucinant cat de rapid ai fost redus la rangul de muritor oarecare,asa-i?pana iti restabilesti contactul cu propriile-ti retine,neuronii ti se bulverseaza…si ajungi prea aproape de asfaltul pe care calci,departe de propriul tau sistem solar.stii tu ca e cel mai aiurea la mijloc,ce-I drept,dar nu e mai poti misca de acolo.gol nefericit secatuit de orice fir de lumina,asa esti.
Incepi sa inveti din propriile greseli?si cata lume a incercat sa te aduca inapoi…
Dar,pana la urma,soarele incalzeste pe toata lumea.iti agati iar visurile pe umerase de dafin si le atarni de razele lui.
-mirosul florilor de tei de va purta din nou,spre inceput.