grâu încolţit

ma,faza e ca exista unele zile in care te simti mai jos decat podeaua.sau decat presul ala de la intrare imbibat cu noroi pe timp de iarna,pe care calca toata lumea care-ti intra in casa.si nu,nu te grabi sa tragi concluzii pripite cum ca ar fi o zi din aia in care nimic nu-ti merge bine.de fapt,toate merg bine,esti fericit,n-ai treaba,dar te simti sub nivelul solului,sau sub talpa tenisilor aia converse pe care ii poarta colegii tai.stii,si ajungi sa te intrebi:ai ceva pe dinauntru care sa te faca special?ceva asa...cat de mic posibil.ceva care sa te delimiteze de 'turma',sa...sa te simti unic.nu neaparat unic,doar diferit.sa simti ca ai ceva in caracterul tau,ceva care altii nu au.
si nu,aici nu vobim de faptul ca tu fumezi tigari cu 10 mii mai scumpe decat ale altora,sau ai blugi din ultima colectie calvin klein,nici ca ai citit carti de filosofie din care n-ai inteles o iota.nu,nu vorbim despre faptul ca ai un vocabular de toata frumusetea,care face pe toata lumea sa intoarca capul,nici ca parul tau dat cu o supermegaultra spuma iti sta traznet azi.nici macar nu vorbim despre faptul ca o ceata de pustoaice te idolatrizeaza pe tine si pamantul pe care calci.
asta e superficial.
asa traiti voi,majoritatea.
dar eu nu vorbesc despre voi,despre majoritate,pentru ca sunteti banali si nu constituiti un subiect de dezbatere pentru mine.
eu vorbesc despre...ceilalti.despre 'aia defecti',cum credeti unii din voi.despre aia care nu au,de obicei,treaba cu pieptanatul excesiv si care comit imprudenta de a purta doua zile la rand acelasi tricou.
desi,presupun ca avem cu totii,in definitiv,zile proaste.
zile in care te intrebi ce are in plus superman fata de tine,sau ce o face pe gagica aia de la metrou sa aiba atat de multi admiratori incat sa nu faca fata apelurilor telefonice.
zile in care te intrebi cu ce o ajuta pe colegata sa se dea cu trei kile de lipgloss cand inca o bajbaie cu pluralul substantivelor.
da,in astfel de zile iti dai seama ca,desi te-ai gandit la asta pana acum,n-ai fost niciodata in stare s-o recunosti:nu ai nimic special,esti chiar o persoana banala.nimeni nu se sinchiseste sa vorbeasca despre existenta ta.traiesti ca toata lumea.respiri ca toata lumea.gandesti ca toata lumea.inceri sa o imiti pe tipa aia traznet din ultimul tau roman mega-chic pe care l-ai citit,doar ca sa pari altfel.
sa fim realisti,totusi,cati dintre noi ar puta constitui,vreodata,subiectul unui roman?avem o existenta monotona si visam toti cu ochii deschisi.suntem disperati dupa fericire,dar ea cateodata ne da papucii.vai,hai sa bem alcool si sa uitam.GRESIT.desi,daca stau sa ma gandesc,probabil tipele alea traznet din romane beau si ele alcool si uita,nu?si asta le face tare interesante pentru partenerul lor pe care ajung sa-l cunoasca,'intamplator' dupa 3 capitole.
dar da,poate si ca cititul excesiv de carti din astea in care totul se deruleaza perfect dauneaza creierului.adica,hai sa ne amagim,ce mama naibii!o sa ne pice fericirea din cer in timp ce noi stam pe o pajiste verde si cantam versuri de la Beatles.si sunt o persoana optimista,dar nu sunt de acord cu visurile astea la o viata perfecta.te amagesti asa...degeaba.sau poate ca sa-ti pierzi timpul cu ochii in tavan,nu?si sa te plangi ca esti tare nefericit,bietul de tine.ai cinşpe ani si o viata de cacat,zici?induiosator.de aia nu mai pot eu,sincer.
da',si ce-mi pasa mie?personajele din carti sunt inventate,copile,nimic real.real inseamna neinteresant,in viziunea voastra,a cititorilor.neinteresant=>nimeni nu o sa cumpere cartea respectiva.=>real=necomercial.
dar unele carti cu altfel de personaje,oarecum 'interesante' sunt dragute.da,si ajung sa-mi placa si mie aceste personaje,pentru ca sunt,poate,diferite,inventate sau nu,se desprind din turma.
da,personajelor astora le place in general,anotimpul toamna.da,pacat,pentru ca eu detest toamna.e trista si inchisa,ploua,se face frig si e mohorat.nu poti purta tricouri oranj cand ploua,e oarecum ironic.dar de ce le place toamna,ma intreb?ca e nostalgica?ca ziua se micsoreaza si mai gasesti cupluri pe aleile din parc,la lasarea serii,tremurand de frig?ca poate frunzele alea iti vor ingropa toate visurile tale neimplinite vara?a,sau poate ca ai sansa sa te intorci acasa ud,datorita unei ploi intamplatoare,lucru care iti face ziua mai proasta decat o credeai,plus,cadou o binemeritata raceala,deoarece iar ti-ai ignorat parintii atunci cand te-au sfatuit sa-ti iei umbrela.
da,si sunt visatoare,si timide,si uneori suprind cu inteligenta lor.sunt firave si poarta rochite din alea largi,si parul drept pieptanat pe spate.da,asa sunt ele.cele din carti.nu stiu in ce masura visez eu,in general nu obijnuiesc sa ma amagesc singura.o persoana timida nu ma pot considera,asta daca timiditatea se refera la a-ti ingropa rusinea si a lasa capul in jos.sincer,n-am mai purtat o rochie de la 5 ani,desi imi plac rochiile.dar nu cred ca mi se potrivesc,iti trebuie o doza de feminitate ca sa le porti.parul nu mi-l pieptan,si nu e nici pe departe atat de drept ca al tipelor alora pe care le admiram cu totii.si nu sunt nici dura durelor,in stare sa-si sustina parerile in fata oricui si sa zambeasca sfidator orice s-ar intampla.
adevaru' e ca nu-mi plac nici trandafirii,nici bomboanele la cutie.le detest.vorbitul la telefon mai mult de un sfert de ora ma plictiseste cumplit,si nici nu visez sa fiu ingropata in saruturi.
nu sunt poeta,asta e.nici macar artist nu sunt,ce sa fac.imi place sa-mi pierd orele de somn muncind la cate ceva,detest ca acel ceva sa nu iasa cum mi-am propus.
si vai,spre rusina mea nu reusesc sa atrag atentia oamenilor pe strada.nu-mi place in mod deosebit noaptea,cum ca ar fi misterioasa sau mai stiu eu ce.ziua este plina de lumina,nu esti obligat sa recurgi la bec ca sa-ti citesti eticheta aia de la noii tai superchiloti primiti.
nu fac niciodata o balta de lacrimi dintr-un motiv,si nici nu sunt atat de vulnerabila.prefer sa-mi ingrop sperantele intr-un borcan cu nisip de pe plaja,nu intr-o sticla de vodka sau in vreun eseu memorabil,eventual in poala vreunui tip megaextradragut pe care l-am agatat la TNB.
da,si probabil astea ar fi cateva din lucrurile care nu m-ar putea face,niciodata,un personaj dintr-un roman extrem de vandut.
si ce?prefer romanul ala scris de soare,pe cer,in fiecare dimineata.romanul pe care il citesc mereu,pe care il incep cu zgomotul unei ferestre deschise.romanul ala de care nu ma plictisesc niciodata si care nu are personaje principale.
hei,draga soare,in capitolul urmator voi creste mare?