joi, 29 ianuarie 2009

a te strădui

Hei.
Ok,am renuntat la cateva ore de somn pentru a incerca sa gasesc un subiect de dezbatere pe ziua de azi.asta nu pare mare branza,desigur,pentru cineva care nu stie cat dorm eu de obicei.ma refer la dormit in pat aici,nu la dormitul pe banca/pe altii/pe mine/in metrou.si da,stiu ca nu e bine sa dormi mult ca lalala faci hernie de disc sau mai siu eu ce minune de minciuna inventeaza diversi,dar pe mine ma face sa ma simt bine.imi place senzatia aia de moliciune dupa multe ore de somn,cand te feresti de lumina si nu reusesti sa-ti ingropi visurile avute nicicum.si-ti faci un ceai si iti trantesti visurile in cana cu pricina,impreuna cu 2 lingurite de zahar.si parca nu-ti mai pare rau ca ai parasit paturica aia calduroasa si perna in care ai strans zile proaste,proaste de tot.lacrimi si cateva vise pe care stii si tu ca nu trebuiai sa le ai vreodata.chestii cu care te amageai singur inainte sa adormi,si cateva amintiri,care,pe mine una,ma fac sa ma ascund sub patura si sa nu mai ies de acolo vreodata.si patura aia ma protejeaza,stii?nimeni nu poate ajunge la mine atata timp cat stau ghemotoc sub ea si vorbesc singura.ma educ.invat sa fiu curajoasa.
suprinzator,dar,cu toate astea,am de gand sa pun cap la cap ideile mele despre zile.da,ziua,cea care are 24 de ore si pe care,de cele mai multe ori,nu realizam ca o lasam sa treaca pe langa noi,seaca,neexploatata,disperata sa ne cedeze 60 de minute in schimbul unui zambet.si e trist,adevarul e ca e trist.invoci o mie de probleme pe care le ai,motiv pentru a sta suparat si a te gandi la tot ce nu trebuia sa faci si ai facut.la altii,si la tine.poate si la copacul din fata blocului care nu vrea sa infloreasca.la ghioceii pe care i-ai primit ieri si acum stau ravasiti intr-o cana cu apa,si-ti tin de urat.si nu-ti dai seama cum iti trece timpul,cum iti trece ziua.si ai facut ceva ca sa inveselesti peisajul?nu.atunci,de ce te astepti sa fie o altfel de zi?nu are puterea sa se schimbe...asa din senin.ai 24 de ore pe care trebuie sa le faci sa para...altfel.cel putin pentru tine.si te lupti cu asta zilnic,nu?
dar,o,am uitat!tu esti invincibilul!singurul care poate face ziua sa fie mai buna.doar pentru tine.si crezi ca poti face asta singur,nu?nu ai nevoie de nimeni tu,decat de tine insuti,nimic mai mult.poate e si asta adevarat,sa nu ai nevoie de nimeni,sau sa traiesti cu impresia asta,totul sa se invarta in jurul tau,sa nu existe dependente.dar hei,spune-mi,nu te-ai simti...singur?ca intr-una din zilele alea in care ti-ai dori sa fi singurul om de pe strada,sa te poti plimba in voie,cu vantul tomnatic si mirosul de ploaie in urma ta.asta nu inseamna neaparat egoism.eu o concep ca pe...nevoie de eliberare.da,resetarea simturilor,derulare de situatii,infuzie de libertate.in astfel de zile probabil nu ai nevoie de nimeni.e adevarat ca,nimic nu te-ar putea influenta in derularea asta...care nu tine o infinitate.
si dupa aceea,ce vei face?vei fi curatat,iti va curge fericirea prin vene,vei fi dispus la compromisuri.si ochii iti vor zambi.dar,pe cine vei imbratisa,omule?doar iti doreai sa fii singur.cu cine vei sta intins pe iarba,cu pulsul crescand?cui ii vei mai prinde flori in par?in cine iti vei mai ingropa toata fericirea asta?vei mai avea oare,cui sa-i zambesti?vei mai avea cui sa faci promisiuni,sa spui povesti?vei mai avea cui sa-i porti de grija?
iti mai place sa fii singur?tu cu tine,si cu carapacea ta indestructibila?dar ce,si carapacea are parul saten ondulat,miroase a vanilie,si iti zice "te iubesc"dimineata devreme,cufundata in asternuturi,nu?
intre timp,te-ai mai gandit la treaba cu ziua?cate ore fara zambete ai reusit sa aduni azi?cate minute in care te-ai gandit la tot ce nu e bine,la tot ce esti,la tot ce meriti dar nu ai?cate batai de ceas ai auzit inainte sa adormi?
si cati pasi ai facut cu capul in pamant?azi,ieri,intotdeauna?
in timp ce te gandesti la asta,eu voi sta intr-o livada,cu o palariuta de paie pe cap si nasul cojit din cauza soarelui.voi asculta albinele,ma voi juca cu gandaceii aia mici si albastrii de pe frunzele de menta si voi culege cateva flori,crescute anapoda in jurul unui mar batut de soare.voi ridica capul si ma voi uita la cer.voi vedea un cer mare,albastru si cativa nori alergand.asa e vara... .imi voi aduce aminte ca stau desculta in iarba,ca cerul e departe de mine.sunt mica si neimportanta,soarele ma incalzeste si visez sa zbor.
sunt la fel ca buburuza de pe rochia mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu