uşă

Va fi o postare neplacut de sincera si dureros de adevarata.
Sunteti inculti.
Azi am dat examen la actorie (m-am descurcat fenomenal,va asteptati la altceva?) si mi s-a pus intrebarea "Ce parere ai despre colegii tai de scoala?".Am raspuns instinctiv si sec "inculti",negandindu-ma la consecintele tragice pe care le-ar putea avea raspunsul meu dramatic.Probabil s-au simtit putin stanjeniti,eu m-am simtit de-a dreptul PENIBIL.Am realizat cu stupoare in ce mediu hiperactiv m-am varat.Cum am putut,cu atata nonsalanta sa intru in breasla voastra,sa ma alatur gandirii voastre primitive prin neutralitatea mea si lipsa totala de interes?
Am inceput sa arunc (la figurat vorbind) cu carti, si-n stanga si-n dreapta.Cu disperare,as putea adauga.Nu stiu de ce,incertitudine totala.Incercam sa-i silesc sa treaca prin metamorfoza asta,care mie,mi se parea necesara,obligatorie si chiar fireasca.
Si apoi mi-am dat seama ca nu am putea exista unii fara altii.Ei traiesc in intuneric,iar noi inconjurati de niste nimburi,accentuate de intunericul in care se cufunda ei,necunoscatorii.Si ar fi tare trist sa ne afundam in acest Styx al lumii de azi.
Suntem impartiti in trei tabere :
1.cititori (de orice,sa nu fim prea drastici)
2.o specie care in dictionar nu are nicio definitie,mai mult sau mai putin concreta,pe care nu o putem numi (cu superficialitate desigur) decat ''grupa de necititori''.
Si desigur,conglomeratia aceasta indiferenta moravurilor societatii,cei debusolati.
Dar noi,care apartinem de tabara numerotata in acest text cu "1",chiar ne putem numi oameni culti..sau macar cultivati?
Pana la urma "cultura",ca intreg, se dobandeste prin trecerea nisipului prin gatul firav al clepsidrei.
Cand ne putem considera culti?
Eu sunt de parere ca niciodata nu poti fi "destul de cult".Aici nu mai sta trebusoara asa, ca la farduri sau messenger sau ce va mai trece voua prin teasta aia.
Parerile sunt impartite.
Asta nu impedica,desigur,cititorii din ziua de azi sa puna intrebari de-a dreptul imbecile aproapelui lor,de tipul "Cum? Cartea asta e pe capitole?!".De vreme ce vezi ca fragmentele alea nenorocite sunt numerotate cu cifre mai mult sau mai putin romane, nu-ti dai seama ca "e pă capitole"?
Cititorii de amorul artei.Ii recunoasteti cu usurinta,sunt aceia care vin cu Idiotul de Dostoievski si-l lasa pe banca sa se prafuiasca,nici macar n-au curiozitatea sa-l deschida.Desigur, exista variabilitate; de la Amurg (care porneste pe o idee hiper-exploatata si este o imbinare de clisee) pana la Portretul lui Dorian Grey sau Procesul.
Iau parte la toate astea si nu pot sa fac nimic sa impedic ipocrizia sa se imprastie ca o lepra asupra..noastra,voastra.."hei,cui ii pasa?",suntem toti bagati in asta.
Tu..nu faci nimic..iti citesti romanl "light" pe care-l tii pe noptiera.
Iar eu?
"umbra ei, cu vertebre şi intestine/îi continua joaca."*


*Versuri ale poeziei Dragostea de M.Cartarescu,1.