M-am rezemat cu capul de placa din spate si am tacut.Nu-mi place sa vorbesc inutil,oricum nu ma asculta nimeni.Mi-am pozitionat capul pe ghiozdan si am inspirat adanc particulele de praf care levitau in jurul meu si am intredeschis ochii.Ma inteapa soarele..Te-a intepat vreodata soarele in ochi? Nu e chiar neplacut; dupa un timp ai o senzatie de fierbinteala alba.Mi-e frig si stau cu dosul pe o tabla rece..si cu toate astea simt soarele. Il simt cum mi se infiltreaza prin haine si se incolaceste in jurul meu,o senzatie imediat alungata de vantul destul de rece care nu se incadreaza in peisaj cum ar trebui.Mi se pare ca s-a crapat cerul si se varsa soarele.Nu am niciun trip,doar ca mi se pare nu foarte elegant cum se scurge soarele discret lasand bezna sa inunde marea gazoasa de deasupra.
Si am zambit.Asa aiurea si fara rost..ma gandeam ce frumos ar fi sa se opreasca timpul,sa ramana razele alea calde si vantul sa inceteze.Si apoi a aparut el.A inghitit si lumina firava care mai ramasese.O constructie aproape apocaliptica ce-mi bloca intreg campul vizual,o adunatura de fiare ruginite si cojite care-mi provoca o adanca stare de..nimic.Tot visand la un mediu caldut,uniform, am ramas paralizata pe tabla care se incalzise sub mine,pana cand masivul munte de ruginituri si-a deschis falcile murdare si vinovate.
M-a izbit un miros sec,de vanilie si legume transpirate.Un miros fad care m-a pocnit atat de violent ca m-am dat cu capul de tabla din spate.Am holbat ochii si am inteles ca ala nu e decat mirosul societatii noastre, un miros care se integreaza perfect in aerul naclait si lipicios care ajunge sa ne sufoce.
O sa termin maine,nu mai am chef acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu