pielita

Am inchis ochii si am inspirat adanc aburii de cafea care se topeau in mediul usor caldut din camera. Nu simteam decat aerul umed si lipicios amalgamat cu linistea aceea urbana in care se scurgea zdranganitul masinii de spalat,care dupa un anumit timp devenea chiar agasant.Am intredeschis ochii,iar acum,in fata mea,nu mai era un vid purpuriu,ci o tesatura de umbre si lumini incremenite,niste corpuri masive intepenite in acelasi loc de ani de zile.Mi-am lasat picioarele jos,pentru ca stateam turceste pe scaunul firav de lemn lacuit,si le-am lipit de gresia naclaita si murdara a bucatariei.Prima reactie a fost sa le ridic inapoi, pentru ca mi s-a parut ca gresia era neobisnuit de rece,fapt care m-a trezit din amorteala mea metamorfica.M-am dus in sufragerie si m-am uitat pe geam.Gunoaie.Parcarea era plina de masini argintii si albe; numai Suzuki-ul rosiatic al mamei anima linia monotona de griuri mai mult sau mai putin colorate din care facea parte.Blocurile la fel de gri,la fel de plictisitoare,la fel de la fel.Nu v-ati plictisit de atata monotonie?Nu v-ati plictisit sa fiti toti la fel? Dar defapt..va place sa fiti toti asa. Aveti impresia ca daca sunteti toti la fel va e mai usor sa-i controlati pe cei din jur.Ca puteti sa va infiltrati in viata lor incet,dar sigur..Iar ei?..Se prefac ca nu va observa.Ignora toate insultele si metodele aproape tiranice la care se recurge pentru a “normaliza” pe cineva.Stiu ca am revenit la aceeasi tema,dar probabil ca ma voi invarti cu incapatanare in jurul celor 2-3 subiecte suprasolicitate,probabil pana cand vor fi “musamalizate”,iar atunci voi,stimatii mei cititori, ma veti considera schizofrenica si paranoica si nu-mi veti mai citi postarile.
Mi-au amortit picioarele si simt cum ma furnica,asta pentru ca stau turceste pe scaunul de la birou.E o stare placuta,de parca ti s-ar trezi picioarele la viata,dupa ce au dormitat in propria lor cenusa cateva sute de aaaaani (picioarele phoenix?!).