aspirator si tocator

Mi se pare o tampenie sa dezvolti un sistem al "egalitatii" bazat pe "inegalitate". Mi se pare o tampenie sa afirmi ca esti "liber",de vreme ce nu poti sa actionezi "liber".Mi se pare o tampenie ca la scoala ne invata sa ne comportam frumos si sa fim sinceri,iar in viata sa ne comportam cat mai urat si sa mintim cat mai bine.
Mi-e scarba de voi.Mi-e scarba de toti politicienii pe care voi ii creati si ii sustineti.
De ce faceti asta?
Va lasati corupti de cea mai mare inventie umana,televiziunea.Da amice,ai inteles bine.TELEVIZIUNEA. Cel mai evident si mai utilizat mod de "spalare dă creiere".Explica-mi tu mie,de ce ai nevoie de 30 de feluri de detergent,cand toate au acelasi efect? Sunt de acord cu diversitatea individuala a oamenilor,dar a marcilor de detergent?! Pe bune acum,reclamele astea stupide,care ne conving ca avem nevoie de tot felul de nimicuri,nu sunt altceva decat o metoda de control.Asa se asigura ca au cumparatori.Daca au cumparatori pot sa mareasca preturile..iar oamenii cumpara in continuare.Ca sa justifice preturile mari, totusi, aruncam vina pe criza economica imaginara (inexistenta la noi in tara,cel putin). Salariile scad,preturile cresc.Singurele trebusoare care-si mentin valoarea constant sunt salariile politicienilor.Pe ei nu-i atinge criza? TU crezi ce vor EI sa crezi.
Si chestia cu gripa porcina..HAI SA FIM REALISTI PENTRU O SECUNDA.Sa ne aducem aminte de minunata si placuta "gripa aviara" (de asemenea inexistenta).Cu toata panica ieftina provocata,a murit cineva de gripa aviara? Vreun copil? VREO NENOROCITA DE GAINA?! Nu. That's because it is bullshit. Gripa porcina e in Mexic de vreo 3 ani,si stiu ca suntem inapoiati,dar nici bolile nu ajung in timp rezonabil la noi?!
Traim in coruptie..Nu..defapt inotam in ea.Si ne plimbam asa nonsalant pe strada,de parca totul ar fi "ok" si nimeni nu se desteapta,nimeni nu deschide ochii sa vada in ce mizerie traieste.

'nkibfsd'pdf

Esti un om rau.Imi provoci repulsie.Esti un egoist si sper sa mori.Te crezi bun,ai impresia ca meriti tot.Esti un nimic,esti un NIMENI BAI BOULE.M-am saturat de moaca ta de papagal.Te vad peste tot,in oglinda,pe strada,in reclame,in filme,in reviste,in cartile de colorat.ESTI PESTE TOT.Si e vina ta.E vina ta ca-ti vinzi sufletul.E vina ta ca-ti moare copilul de foame.E vina ta ca-i distrugi pe altii.E NUMAI VINA TA.Tu si sistemul idiot pe care l-ai conceput probabil inainte sa te nasti.Tu reprezinti sistemul care omoara in fiecare zi sute de mii de vietati.Le strivesti pentru ca sunt mai mici.Iti place sa crezi ca suntem mai slabi ca tine.Mici si neinsemnati.Dar ti-e frica,nu-i asa? Ti-e frica de noi.Ti-e frica de faptul ca o sa iesim din canale si o sa-ti taiam sforile.Ti-e frica de faptul ca suntem o minoritate indefinibila.N-ai cum sa ne gasesti,n-ai cum sa ne depistezi.Venim dupa tine.Muist prost ce esti.Incepi sa ai indoieli..asa-i? Cum de nu te-ai gandit la asta?Cum de ti-au luat-o niste scursuri inainte.?Cum de banii tai noi,proaspat iesiti de sub tiparnita nu te-au ajutat? Da amice,e greu de crezut,dar ne-am saturat. Ne-am saturat de tine si de egocentrismul tau.Ne-am saturat de aceleasi farfurii jegoase si de aceleasi haine soioase.
Zambesti.Iti place sa ai hainele imbibate in sange.Sa-i simti mirosul sarat cum iti inunda narile.Sa te holbezi ore in sir la culoarea trandafiriu-mucegaita si sa te intrebi de ce ai facut asta,pentru ca in final sa-ti dai seama ca ai facut ceva fara sens,doar ca sa te simti mai "barbat".
Esti trist? De ce nu mai zambesti? Gata? Ti-ai adus aminte? Idiotule.Mai tii minte cand ai vrut sa te descarci? Ce ai facut? Nu te-ai coborat la nivelul nostru si nu ai cerut ajutor.Nu.Te-ai descarcat cum te-au dus aia 3 neuroni supraexploatati.Ai luat toporul si te-ai dus in parc.Nu,n-ai omorat pe nimeni acolo,nu te mai uita asa.Defapt ai omorat pe cineva.Ai omorat un suflet.Ai taiat un copac,si te-au vazut niste copilasi.Si au crescut, si au facut la fel,au taiat copaci.Au omorat fara sa fie constienti,iar tu stateai in fotoliul tau,cu mainile impreunate si zambeai.Stiai ca acum detii puterea,ai devenit automat un lider.
Acum ne conduci,dar catre ce? Catre nimic ; stam pe loc.Toata ideea de evolutie a fost estompata de catre tine,inlocuita de o iluzie ieftina, o holograma a ceea ce ar fi putut sa fie.
De ce faci asta? Pentru ce ne distrugi? Crezi ca o sa-ti fie mai bine..singur? Pe cine o sa mai controlezi? Nu vezi ca esti dependent de noi? Esti dependent de faptul ca ne conduci.
Da,te urasc.Te urasc pentru ca omori.Te urasc pentru ca nu-ti pasa.Te urasc pentru ca nu ne dai alternative. Candva ne lasai in pace.Era bine,era cald.Dar nu te-ai multumit doar cu atat.A trebuit sa te implici in vietile noastre.A trebuit sa ne spargi geamurile si idealurile,sa ne violezi surorile,mamele si gandirea.
Acum traim printre ruine,20 de insi inghesuiti intr-un canal de scurgere.Noi te privim de jos,dintre gratiile de la gurile de canal.Noi,cei care te vom inlatura.NOI,cei care vrem egalitate.Noi..cei care am fost candva.

Soarbe ciorba cât îi rece!

Intr-o seara de aprilie,pe cand filosofam pe messenger,un amic/coleg/tovaras s-a apucat sa-mi scrie niste fragmente..si ghiciti ce? mie mi-au placut,drept pentru care le voi posta,in ciuda rugamintilor lui infocate de A NU face chestia asta. Enjoy ..

"Si m-am urcat.M-a lovit o aroma moarta , seaca.Soarele nu avea loc sa intre in tramvai.Usile s-au inchis; ma departez de statie , sanctuarul meu temporar care acum adapostea doar soarele.In tramvai ma simteam timorat , constrans de oameni , efectiv limitat.In spate erau scene de razboi , oamenii se luptau pentru locuri .Cei varstici si plini de experienta castigau mereu.
Hmm.. aveam de mers doua statii.M-am prins repede de o bucata de bara care nu era acoperita de maini si m-am stabilit intr-un colt langa usa.Intrasem intr-o transa , ma gandeam la soarele pe care l-am parasit in statie.O frana brusca m-a trezit la realitate.Oamenii cadeau peste mine din toate partile. Trebuia sa ma feresc de oasele acoperite de un strat subtire de carne care ma atacau subit.
60 de infinituri pe minut , 60 de minute dintr-un infinit.Ma simteam ca la scoala , la o ora plictisitoare unde ceasurile obosite se miscau greu,prea greu.Am ajuns la prima statie , m-a uitat repede dupa soare , nu era nicaieri.Ma chinuiam sa vad statia prin oamenii care urcau si coborau ca niste valuri.Speram ca soarele a venit cu metroul sa ma astepte aici.S-a golit statia si in ea mai era doar vant.
Cand s-au inchis usile am simtit o tensiune in aer.Auzeam soapte in spate si in fata liniste.Am incercat sa vad ce se intampla, dar inaltimea nu mi-a permis.Confuz si dezorientat incepeam sa ma gandesc la ce se putea intampla.Imaginatia mea bogata a creat niste situatii foarte putin probabile.Determinat sa aflu ce se intampla am decis sa ma aventurez printre oameni ,cu riscul sa nu ajung la usa cand trebuia sa cobor.Peste trei “pardoane” jumate am ajuns in fata.Am vazut totul.Am vazut negru.Doi oameni bine facuti, imbracati in albastru , cu un aparat futuristic in mana si o legitimatie la gat intrebau oamenii daca au bilet.Daca nu, erau rugati sa coboare la prima statie pentru a-si astepta executia financiara.
M-am intors cu spatele la ei , sperand sa ma pierd in multime.Imi trecea prin cap gandul sa ma ascund sub scaune sau sa sparg geamul si sa ies.Imaginatia hiperventila, iar.
Am facut un pas care a declansat o reactie in lant.Am calcat o varstnica pe picior.Piciorul in corpul batranei functioneaza ca un buton care declanseaza o alarma antiaeriana.Intr-o sincronizare perfecta toate capetele s-au intors spre mine.Tot vagonul ma privea , imi era frica sa ma intorc sa vad daca si EI ma privesc.Dupa strigate si injruii din partea batranei au inceput iar soaptele in spate.Un om a spart gheata , a inceput sa generalizeze si sa acuze generatia mea pentru starea de dezastru in care se afla lumea acum.Dupa el a inceput inca un om , curand inca patru, pana cand ma simteam ca un artist de pe scena huiduit pe nedrept.Cativa au inceput sa ma acuze pentru problemele lor conjugale, altii pentru vaze si geamuri ce s-au spart chiar inainte sa am certificat de nastere.
Am indraznit sa ma uit cu coada ochiului in spate.Toti, inclusiv controlorii, ma priveau.Nu aveam bilet.Nu m-am mobilizat sa cumpar cand am avut ocazia , ma consolam cu gandul "ce dracu,sa cumpar bilet pentru 2 statii ?!"… Se apropia statia mea.Am aruncat inca o privire in spate si crezand ca e un moment de neatentie am inceput sa ma misc spre usa din mijloc.Degeaba.Oamenii erau acum pereti din caramida.Am simtit o mana puternic de moarta pe umarul meu si am auzit "bilet sau abonament ?".Sentimente noi ma loveau , simteam frica si anxietate.M-am intors spre ei si milioane de raspunsuri imi treceau prin cap.Simteam ca incerc sa prind o picatura de ploaie cu seringa , gandurile nu se opreau sa le ascult.Pana la urma am reusit sa dau un raspuns..."ce dracu , sa cumpar bilet pentru 2 statii ?!"
Reactia lor nu a fost una favorabila pentru mine.Cu o tonalitate vocala scoasa din armata mi-au ordonat sa cobor la prima.Nu vroiam o amenda. Mai aveam doua neplatite de care nu aflasera parintii si nu doream o trilogie a leilor de hartie.
Desi nu imi sta in fire, am inceput sa ma rog de ei , apeland la mila lor , aratandu-le ca sunt constient de faptul ca asta e teritoriul lor si ca eu sunt doar un trecator.Nu a mers cum mi-am imaginat.I-am amuzat putin , vedeam in ochii lor negri satisfactie.Ei sunt cei care domina.Am schimbat strategia , am inceput sa ma enervez,sa-i mint ca tata lucreaza la RATB;evident ca nu a mers.Asta i-a enervat.M-au luat de brate si m-au dus spre usa.Oamenii de caramida s-au transformat in magneti respinsi de controlori.In jurul nostru era mereu un spatiu liber.
Autobuzul s-a oprit.Ma asteapta executia.Usile se deschid.Vad statia si oamenii.Simteam lama ghilotinei adanc in gatul meu.Nu aveam cum sa scap.
Am coborat cu ei.Mi-au cerut sa ma legitimez.Mi-au explicat pe intelesul lor care este taxa pe care aveam sa o platesc.Unul din ei a scos aparatul sa trimita si la sediul lor numele meu impreuna cu amenda.Celalalt incepuse sa noteze numele meu.Eram la un pas de executie.Nu aveam speranta.Eram gol , nu mai simteam nimic, nu incercam sa ma lupt…Am acceptat gandul. Inghitind in sec si cu privirea in jos aud "ba , imi intra soarele in asta , nu vad nimic"..Am auzit iar "Oriunde ma intorc imi intra soarele in aparat".
A venit alt autobuz.Eu inca priveam asfaltul.Mi-am vazut buletinul azvarlit la picioare.Am ridicat putin privirea , m-am uitat in jur si nu era nimeni.M-am uitat la autobuz si EI se urcasera.Cu un contact vizual scurt le-am urat in gand ramas bun.Eram confuz , nu stiam ce s-a intamplat.M-am uitat in stanga si in dreapta , nimic!
Am simtit o atingere de sus.Era chiar soarele…"

(wrote by PCR-un pseudonim tampit pe care si l-a ales singur,si nu,nu-i comunist.)

pensetă şi mezosferă

M-am rezemat cu capul de placa din spate si am tacut.Nu-mi place sa vorbesc inutil,oricum nu ma asculta nimeni.Mi-am pozitionat capul pe ghiozdan si am inspirat adanc particulele de praf care levitau in jurul meu si am intredeschis ochii.Ma inteapa soarele..Te-a intepat vreodata soarele in ochi? Nu e chiar neplacut; dupa un timp ai o senzatie de fierbinteala alba.Mi-e frig si stau cu dosul pe o tabla rece..si cu toate astea simt soarele. Il simt cum mi se infiltreaza prin haine si se incolaceste in jurul meu,o senzatie imediat alungata de vantul destul de rece care nu se incadreaza in peisaj cum ar trebui.Mi se pare ca s-a crapat cerul si se varsa soarele.Nu am niciun trip,doar ca mi se pare nu foarte elegant cum se scurge soarele discret lasand bezna sa inunde marea gazoasa de deasupra.
Si am zambit.Asa aiurea si fara rost..ma gandeam ce frumos ar fi sa se opreasca timpul,sa ramana razele alea calde si vantul sa inceteze.Si apoi a aparut el.A inghitit si lumina firava care mai ramasese.O constructie aproape apocaliptica ce-mi bloca intreg campul vizual,o adunatura de fiare ruginite si cojite care-mi provoca o adanca stare de..nimic.Tot visand la un mediu caldut,uniform, am ramas paralizata pe tabla care se incalzise sub mine,pana cand masivul munte de ruginituri si-a deschis falcile murdare si vinovate.
M-a izbit un miros sec,de vanilie si legume transpirate.Un miros fad care m-a pocnit atat de violent ca m-am dat cu capul de tabla din spate.Am holbat ochii si am inteles ca ala nu e decat mirosul societatii noastre, un miros care se integreaza perfect in aerul naclait si lipicios care ajunge sa ne sufoce.

O sa termin maine,nu mai am chef acum.

asasfas

now you do what they told ya'..now you're under controooool*..nu,de data asta nu.Hai sa lasam oamenii mari,oamenii care controleaza mass-media si alimentara,si sa ne aruncam un ochi,doi,asupra oamenilor marunti; oameni care iti fac ziua numai pentru ca sunt acolo si-ti zambesc fara sa-ti arunce cliseicul "o sa fie bine".
Astia sunt de obicei oamenii pe care voi,societatea "curata" ii considerati scursuri,fiinte inutile (pentru ca deja "calitatea de om" nu mai poate fi atribuita).Drogati,tigani,pensionari..da,pensionari.Nu ma refer la ticalosele alea care nu se spala,dar se dau cu parfum plus tone de machiaj,infofolite in blanuri,care te dau la o parte de pe scaunul din autobuz pentru ca ele merg o statie; nici la bosorogii aia perversi care stau in camsa in fata blocului si fac glume porcoase.Astia merita sa moara.Merita sa fie gazati sau spanzurati,nu stiu.Ma refer la batraneii aceia simpatici care te roaga sa traversezi sa le cumperi o paine si in schimb iti ofera o prajiturica.Sau cei care te opresc pe strada sa-ti spuna ca ai toata viata inainte si-ti dau cate-o floricica micuta si ofilita,dar care-ti lumineaza ziua.
Unii omuleti sunt de aur.Efectiv sunt mai presus de oamenii care-i inconjoara si-i strivesc,ii ingramadesc si ii indeasa intr-un borcan pe care pun o fasie rupta dintr-un caiet pe care scrie "DEFECT".Pentru ei nu conteaza asta. Va sunt atat de superiori ca va lasa in ignoranta si in prostia voastra sa racniti cat vreti,nu-si bat capul cu voi.
Mi-a povestit o prietena foarte apropiata de o chestie care m-a determinat sa scriu treabusoara asta..
"si aia se certau acolo pe banca si eu eram 'mda..' si l-am vazut pe A. ca facea ceva la geanta mea,da' nu mi-am dat seama ce, decat mai tarziu.Si-mi zice A. 'bai..eu am plecat acasa ca tot nu facem nimic,vorbim maine..' si a plecat.Oricum era spart (timbre?!) si ajungem la magazin, dupa ce M-uleasca a spamat tot drumul ca 'n-am tigari'.Si ma caut eu in geanta si ghici ce gasesc coaie,un biletel de la A. in care scria 'ti-am lasat bani de tigari' si 200 de mii..si omu' nu e intr-o situatie prea buna cu banii"
Poate ca nu vi se pare cine stie ce,dar atentiile mici fac oamenii mari.Si mi se pare mai dragut sa lasi bani unui prieten care stii ca nu i-ar accepta chiar daca are nevoie,decat sa faci trei parcuri si sa pui borduri.
Pentru ca stii,intr-un final..mi se rupe de cate parcuri special amenajate avem si de restu' oamenilor normali si draguti care la restaurant nu stau turceste pe scaun.

"Lucrurile marete sunt realizate de o serie de lucruri marunte adunate impreuna." Vincent Van Gogh


*Rage against the machine-Killing in the name of (1993 )